Efectul radiaţiilor asupra celor ce muncesc

Efectul radiaţiilor asupra celor ce muncesc

După defilarea obligatorie prin centru, de ziua celor ce muncesc, 1 Mai 1986, la Platoul Corneşti, mureşenii se călcau în picioare pentru un mic, un loc mai bun pe terasă, la trenuleţ sau pe terenul de joacă. Iubitorii de dansuri populare  au umplut locurile de la teatrul de vară. Lumea părea mulţumită, timpul avea răbdare cu noi.

Stăteam sub cerul liber. Pe scenă dansatorii rupeau podeaua. Difuzoarele amplificau  chiuiturile de pe scenă. Deasupra noastră a trecut un nor. S-a scuturat aproape în joacă, luând în derâdere cerul albastru şi soarele strălucitor. Ca un duş trecător, nu a fost luat în seamă de nimeni! Distracţia a continuat conform programului, ca în ziua liberă a celor ce muncesc!

Spre seară, în drum spre casă,  am tot întâlnit oameni cărând apa de la izvor. S-au înmulţit amatorii de apă netratată? Cozile şerpuiau pe la izvoare ca la alimentara, la porţia de ulei. Cam ciudată mobilizarea, dar nu i-am acordat prea multă atenţie.

În schimb, cei care urmăreau printre fluierături şi bruiaje vocea gravă: „Aici e Radio Europa Liberă”, au aflat primii. N-au stat pe gânduri şi au dat fuga la izvor.

Ştirea s-a răspândit apoi în tot oraşul.  Accident grav la reactorul nuclear undeva în nordul Ucrainei,  lângă Cernobîl. După cinci zile de la accidentul din 26 aprilie,  norul radioactiv bântuia încă deasupra Europei. Pe considerentul „mai bine mai târziu decât niciodată”, au venit şi  indicaţiile preţioase: Să nu folosim apa, să spălăm bine salata, legumele, să nu stăm pe afară…

Doar că sfaturile erau cam tardive: făcusem deja baie, am şi băut, am şi gătit din apa de la robinet. Speriaţi de necunoscut, ziua, oamenii se ascundeau după jaluzele. Oraşul părea părăsit. Străzile erau pustii. Soarele strălucea peste un oraş fantomă. La început de iulie, litoralul ne-a primit cu terasele frumos aranjate, cu muzica dată la maxim. O scenă pusă la punct cu minuţiozitate, din care însă lipseau actorii. Nici pe plajă nu era înghesuială. Doar câţiva curajoşi  se bronzau. Discuţiile în surdină se purtau despre radiaţii, contaminare. Ca să nu creăm panică, ne prefăceam că plouă.  Valurile  aduceau alge, meduze mici  şi guvizi morţi pe mal. Unde e Ucraina? Cât e până la „ciornobâl”? Mai ştii poezia lui Jebeleanu despre Hiroshima? Dar filmul acela … Hiroshima mon amour? Realitatea, totuşi, nu e literatură!

Încet-încet spiritele s-au calmat şi accidentul despre care, oricum nu aflasem prea multe, a fost dat uitării. Cercetătorii britanici însă lucrează încă la centralizarea efectelor accidentului nuclear asupra populaţiei.

 

Erika MĂRGINEAN

print

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.