Exercițiu de memorie

editorial - LigiaAcum 12 ani și ceva, Parlamentul adopta Legea nr. 544 din 2001 privind liberul acces la informațiile de interes public. Mi-am amintit de ea din mai multe motive în ultima săptămână, deoarece mi-am dat seama cât de complicat e să comunici și acum după 12 ani cu autoritățile publice sau cât de ușor e să te pierzi în hățișul de hotărâri în era internetului. Ca să fiu mai concretă, zilele trecute căutam o hotărâre a Consiliului Local Tîrgu-Mureș din 2006. Doar că pe site-ul municipiului, o hotărâre 167 se încăpățâna să apară și la hotărârea pe care o căutam eu. M-am lăsat păgubașă, știind că o cerere de informații publice s-ar putea să își afle răspunsul în minim 10 zile, ceea ce era prea târziu în situația dată.

Apoi a fost o muncă de detectiv ca să găsesc o altă hotărâre, aceasta de dată mai recentă, deoarece opțiunile de căutare nu îmi returnau niciun răspuns.

Nu m-am descurcat mai bine nici la instituția de peste drum. Cu toate că îmi aminteam în gând o prevedere din Legea 544 care spune că, dacă solicit verbal o informație de interes public îmi va fi comunicată imediat sau în cel mult 24 de ore, e posibil ca angajații Consiliului Județean Mureș să se fi împiedicat de acel „de regulă”, pentru a nu îmi răspunde nici imediat, nici în cel mult 24 de ore. Eu fiind excepția.

Sunt doar două exemple de care m-am lovit în această săptămână, dar multiplicate le întâlnești în mai toate instituțiile publice. Spre exemplu, o instituție publică are desemnat un purtător de cuvânt care, sunat în orele de program, nu catadicsește să răspundă la telefonul de serviciu, pentru că, probabil, este ocupat. Nici când nu mai este ocupat nu se mai obosește să sune înapoi pentru că un jurnalist nu te prea sună să te întrebe ce faci. Apo, sunt acei reprezentanți de instituții publice care nu catadicsesc să îți răspundă la solicitările de informații publice în 30 de zile, darmite să te avertizeze în 10 zile că au nevoie de mai mult timp pentru a ți se pregăti un răspuns. Când lucrezi contratimp e cam complicat să aștepți răspunsuri cu zilele sau lunile.

Da, sunt soluții. Să mergi în instanță și să te judeci și cu hotărârea în mână să speri că ți se va răspunde pentru că altfel responsabilul va plăti nu știu ce amendă, asta dacă mai ai nervi și timp de pierdut cu învestirea hotărârii cu formulă executorie. Și, în timp ce fac acest exercițiu de memorie, îmi dau seama ce legislație dificil de aplicat, în consecință fără valoare, avem, o legislație anti-cetățean, de protecție a birocrației și a indolenței administrative.

Ligia Voro

print
Share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.