Femeile din Parlamentul României își unesc forțele:

Solicită creșterea până la 7 ani a vârstei la care copiii din sistemul de protecție sunt trimiși în servicii de tip rezidențial

 

 

Parlamentarele din toate formațiunile politice şi-au unit forţele transpartinic la iniţiativa deputatei independente Oana Bîzgan și au depus un proiect de lege care să modifice alin. (1) şi (2) ale art. 64 din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului.

 

Pe scurt, inițiativa legislativă prevede creșterea vârstei minime de la 3 la 7 ani pentru trimiterea copiilor din sistemul de protecție în servicii de tip rezidențial – impropriu numite ”orfelinate” – România având încă una dintre cele mai mari rate de minori în centre de plasament din Europa:

 

Alineatele (1) şi (2) ale articolului 64 din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 159 din 5 martie 2014, se modifică şi vor avea următorul cuprins:

“Art. 64 – (1) Plasamentul copilului care nu a împlinit vârsta de 7 ani poate fi dispus numai la familia extinsă, substitutivă sau la asistent maternal, plasamentul acestuia într-un serviciu de tip rezidenţial fiind interzis.

(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), se poate stabili plasamentul într-un serviciu de tip rezidenţial al copilului mai mic de 7 ani, în situaţia în care acesta prezintă handicapuri grave, cu dependenţă de îngrijiri în servicii de tip rezidenţial specializate.”

 

Deputatele și senatoarele justifică proiectul de lege pe baza „principiului interesului superior al copilului”, care trebuie să primeze în orice decizie luată de autoritățile publice sau de organizații neguvernamentale în ceea ce privește copiii – așa cum se menționează în Convenția Organizației Națiunilor Unite privind drepturile copilului, ratificată de România.

 

Din această perspectivă, semnatarele motivează că instituționalizarea copiilor, dovedită nocivă de către multiple studii științifice de specialitate încă din anii ’50, are efecte ireversibile atât asupra comportamentului, cât și dezvoltării ulterioare a minorilor. Copiii crescuți în centre de plasament au rezultate net inferioare din punct de vedere psiho-social și cognitiv, cu impact semnificativ inclusiv asupra IQ-ului: media pentru copiii plasați în familii de la max. 6 luni e 101 și doar 86 pentru cei plasați între 6 luni și 24 de luni, 83 pentru cei integrați între 24 și 42 de luni etc.

 

”Lipsa personalului calificat, condițiile deficitare și aglomerarea contribuie la încetinirea procesului de creștere pentru copiii din centre”, amintește Oana BÎZGAN, inițiatoarea proiectului, concluziile unei cercetări recente a Băncii Mondiale, UNICEF și DGASPC asupra celor 150 de centre de plasament din România. De aceea, recomandările studiului au fost ca toți cei peste 19.000 de copii din centrele de tip rezidențial să treacă treptat prin dezinstituționalizare: mutați în centre mici de tip parental, cu asistenți sociali sau în plasament la familii până în 2020. Acest proiect de lege vine exact în sprijinul și întâmpinarea acestui angajament asumat de România la Comisia Europeană.

 

”Salut inițiativa doamnei deputat Bîzgan și a tuturor colegelor semnatare care reprezintă un pas înainte și o șansă la o dezvoltare armonioasă pentru toți copiii institutionalizați cu vârsta până la 7 ani.

În 2014, prin modificarea unui singur articol, articolul 64 din Legea 272/2004, am reușit împreună cu colegii din Parlament de la acel moment să oferim celor peste 700 de copii instituționalizați cu vârsta între 2 și 3 ani șansa de a fi crescuți într-un mediu familial. Acum mergem mai departe, obiectivul pe termen scurt fiind unul clar – niciun copil în centre de plasament!”, afirmă deputata PSD Gabriela PODAȘCU, inițiatoarea modificării legislative din 2014.

 

”E un moment important pentru noi, femeile din Parlamentul României. Mesajul nostru, indiferent de culoarea politică, se referă la puterea pe care o avem împreună în a găsi soluții la probleme sociale precum cea din această initiativă. E nevoie de mult mai multe femei în politică care să se implice în viața comunității locale sau care să activeze la nivel național”, declară deputata USR Lavinia COSMA, o militantă pentru drepturile copiilor la educație egală și nediscriminatorie.

 

”Fiecare an în plus petrecut într-o familie este un câștig extraordinar pentru un copil și pentru noi ca societate. Locul copiilor este în familii!”, declară deputata PNL Florica CHERECHEȘ, o luptătoare consacrată pentru drepturile copiilor.

 

”E un mesaj încurajator atunci când femeile parlamentar își unesc forțele în promovarea inițiativelor legislative, mai ales când acestea vizează drepturi și șanse pentru copii”, afirmă deputata și vicepreședinta PSD Roxana MINZATU.

 

”Sunt mama a trei copii și am convingerea că, din punct de vedere al dezvoltării individuale sănătoase a copilului, este crucial ca aceștia să fie crescuți într-un mediu familial. Dacă un copil nu poate fi crescut de părinți, trebuie să facem tot posibilul ca acestia să fie plasați la rude, o familie substitutivă sau la un asistent maternal și nu în instituții colective despre care s-a adeverit că nu pot oferi condițiile necesare unei creșteri armonioase și adecvate din punct de vedere emoțional. Copiii sunt viitorul societății și este datoria noastră să avem grijă de ei”, subliniază deputatul UDMR, Éva Andrea CSÉP, o militantă a egalității de șanse în Camera Deputatilor.

 

”E necesară această modificare legislativă întrucât e în interesul copiilor abandonați. Potrivit reglementării actuale,  copiii sub 3 ani nu pot fi plasați în sistem rezidențial, ci numai în asistență maternală sau familii de plasament. E important să creștem vârsta, având în vedere marile întârzieri și blocaje din sistemul românesc al adopțiilor, e importantă această perioadă în care un copil locuiește într-un mediu de familie, care îl pregătește, de fapt, fie pentru o reintegrare în familia biologică, fie pentru adopție. Propunerea legislativă va avea efecte benefice pentru copii, dar ea trebuie însoțită și de o reevaluare a întregului sistem al adopțiilor în mandatul acestei legislaturi”, declară senatoarea PNL Iulia SCANTEI, promotoare a egalității de șanse în Senatul Romaniei.

 

Proiectul de lege este motivat inclusiv financiar, tranziția de la centre rezidențiale la îngrijire familială, familii substitutive sau asistenți maternali fiind mai avantajoasă și din punct de vedere bugetar. Costurilor statului român cu plasarea copiilor în centre sunt de 6 ori mai mari decât dacă minorul este plasat în familia extinsă sau substitutivă și de 3 ori mai mari decât plasamentul la asistenți maternali. Totodată, soluția prezentă este de două ori mai scumpă decât centrele mici, de tip parental.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Proiectul este susținut de peste 60 de deputate și senatoare din Parlamentul României și se dorește a fi un prim pas al colaborării transpartinice la feminin pentru promovarea unor proiecte necesare și benefice pentru protecția copiilor, egalitatea de șanse, educație, sănătate, protecție și siguranță etc.

Comentează cu Facebook
Adaugă la favorite Legătură permanentă.

Comentariile sunt închise.