Fluierarii din Hodac se tem că nu au cui să lase moștenire meseria

Fluierarii din comuna Hodac susţin că se tem că nu vor avea cui să lase moştenire acest meşteşug, întrucât tinerii nu sunt deloc interesaţi de el, şi că, încet-încet, cei care confecţionează în mod tradiţional fluiere şi naiuri vor deveni tot mai rari, la fel ca dogarii.

Nicolae Gliga din Hodac, comună unde încă se păstrează tradiţia confecţionării fluierelor şi naiurilor, a declarat pentru AGERPRES că toţi meşteşugarii de aici au vârste destul de înaintate, majoritatea fiind pensionari, iar copiii şi nepoţii lor se îndreaptă spre alte meserii şi profesii.

‘De mic mă ocup cu aşa ceva, tatăl meu se ocupa cu fluiere, cu naiuri. Eu am mai lucrat şi alte meserii, dar de când sunt la pensie, de 15 ani, mă ocup de fluiere. Nu-i prea greu dacă ai scule bune şi îţi place munca. Am pensia mică şi meşteşugul îmi mai completează veniturile. Am mai lucrat ca şofer timp de 16 ani, apoi la cooperativa de mobilă unde am făcut fluiere şi naiuri. În Hodac mai suntem cam opt-nouă meşteri care facem, dar cei tineri nu sunt pasionaţi, îşi caută alte meserii. Fluierele şi naiurile le vindem în târguri şi e drept că nu prea trăieşti din meseria asta, dar nici nu mori de foame. Eu mai lucrez pentru Muzeul Astra din Sibiu, mai vând în târguri, de multe ori se cumpără, dar de multe ori, nu’, a afirmat Nicolae Gliga.

Meşteşugarul a spus că are fluiere pentru copii, pentru joacă, însă cele la care într-adevăr se poate cânta costă între 35 şi 100 de lei, în funcţie de materialul din care sunt făcute.

‘Am şi oameni care cumpără pentru a cânta. Cele mai bune sunt de la 35 de lei în sus. Le fac din alun, din soc, din prun mai mult materiale cu rezonanţă bună. Materialul îl iau din pădure, îl aleg să fie drept şi fără multe noduri, dacă are noduri se lucrează mai greu. Lemnul cu o bună rezonanţă este prunul. Prunul cântă ca lumea, salcia, mai slab. Trebuie doar să ai un pic de răbdare şi un pic de talent, altfel e greu să înveţi. Fac şi naiuri, acestea însă au nevoie de un acordaj, e mai greu cu acordatul, cu ceară de albine, nu prea se cumpără. Cele care cântă bine sunt de la 200 euro în sus, acestea pe care le vând eu sunt artizanale, pentru începători, şi sunt făcute din lemn de soc’, a susţinut Gliga.

Referitor la cât timp lucrează la un fluier, el a spus că aduce lemnul din pădure, îl găureşte, pirogravează, vopseşte, toate aceste etape, pentru realizarea a o sută de bucăţi, durând aproximativ o săptămână.

‘Nu pot să zic că fac un fluier într-o zi. Nevasta le pictează şi le pirogravează, eu le confecţionez’, a arătat Nicolae Gliga. AGERPRES

print

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.