Hristos a înviat ca noi să înviem

Cum ar trebui să întâmpinăm sfintele Sărbători ale Paștelui, ce semnifică acest mare praznic și cât de importantă este această sărbătoare pentru sufletele noastre am încercat să aflăm de la Ilie Manta, profesor de religie și îndrumător al tinerilor creștini de peste 6 ani. Ilie Manta a absolvit facultatea de Teologie la Alba Iulia, iar în prezent este fondatorul Fundației ,,Vistierul Bunătăților” și al Consiliul elevilor Creștini din Colegiul ,,Alexandru Papiu Ilarian” și profesor de religie la același Colegiu…

,, Trebuie să vă naşteţi de sus”

Rep.: Cum ar trebui să întâmpinăm Sfintele Paști?

Ilie Manta: Cu Hristos Cel înviat în sufletele noastre. Doar așa vom putea simți dulceața bucuriei acestui minunat și luminat praznic. Întrebarea logică ce ar trebui pusă e: Cum poate învia dragul nostru Mântuitor și în noi înșine, în sufletele noastre? În discuția cu Ncodim, care era un fruntaș al evreilor, Domnul nostru Iisus Hristos spune: ,,Ce este născut din trup, trup este; şi ce este născut din Duh, duh este. Nu te mira că ţi-am zis: Trebuie să vă naşteţi de sus.” (Sfânta Evanghelie de la Ioan cap. 3, vers. 6 și 7). Domnul Hristos își dorește să se petreacă cu noi această naștere de sus, numită și naștere din nou, care înseamnă renunțarea la viața noastră egoistă, păcătoasă și îmbrățișarea vieții celei adevărate, adică a vieții în ascultare de cuvintele Bunului nostru Învățător, Iisus Hristos, Domnul vieții celei nepieritoare. Procedând astfel, sufletele noastre vor fi totdeauna vii pentru că ele sunt mereu parfumate, bine-înmiresmate, hrănite și mângâiate de dulcea adiere a Duhului Domnului nostru Iisus Hristos.

Noaptea Învierii

Rep.: Ne poți descrie ritualul sfintei slujbe din noaptea Învierii și semnificația?

M.I.: Slujba religioasă din noaptea sfântă a Învierii e una în care predomină cuvintele înviere, bucurie lumină și suntem îndemnați să luăm și noi parte la această bucurie sfântă. Întâi se anunță vestea Învierii Mirelui nostru ceresc prin cuvintele: Hristos a înviat și prin citirea sfintei Evanghelii. Apoi în unele părți se înconjoară biserica, ritual ce amintește de mersul femeilor mironosițe dis de dimineață la mormântul Domnului Iisus, apoi se intră în biserică, care acum simbolizează Împărăția cerurilor unde suntem cu toți invitați, la masa cea îmbelșugată a Împărtășirii de Hristos și de minunatele daruri ale Învierii Sale: bucuria, pacea și dreptatea cea în Duhul Sfânt.

Tinerii

Rep.: Lucrezi de mulți ani cu tinerii, de ce crezi că s-au îndepărtat atât de tare de Biserică?

I.M.: Mai precis din septembrie 2004. Personal cred și chiar am observat acest lucru, ca profesor de religie în Colegiul Papiu, că tinerii nu se îndepărtează dacă îi provoci, dacă îi implici. Dimpotrivă, ei sunt minunați și unii se pot implica și dedica cum nici nu ne vine să credem. Eu mereu le spun, și asta din toată inima, că mă uimesc prin ideile pe care le au pe linia Evangheliei Mântuitorului nostru drag. Pot spune cu toată deschiderea că unii sunt ca și familia mea, sunt frații și surorile mele în Domnul și asta pentru că simțim sprijinul Bunului nostru Părinte când săvârșim cele bineplăcute Lui. Cred că dacă parte din ei se depărtează se datorează mai ales nouă profesorilor, părinților, preoților, autorităților care de multe ori nu știm să ne apropiem de ei, nu le suntem cu adevărat modele pe care să își dorească să le urmeze. E limpede că pentru a se ajunge la rezultate pozitive e nevoie de un efort conjugat și de lungă durată a tuturor factorilor responsabili. Nu e de ajuns doar efortul profesorilor de exemplu; și părinții trebuie să își aducă aportul lor atât înainte ca odraslele lor să înceapă școala, cât și pe perioada școlarizării. Părinții sunt chemați să le dea copiilor lor ,,laptele Sfintei Evanghelii” cum spunea Lev Tolstoi, să îi înconjoare cu cât mai multă dragoste pe copiii lor. Însărcinatul cu afaceri culturale ale Statelor Unite Mexicane în România, dr. Rodolfo Herrera Saldaña, într-o emisiune la Radio România Cultural, spunea că părinții trebuie să se poarte cu propriii copii ca și cu niște oaspeți pe care îi primesc în casa lor, să manifeste multă dragoste și înțelepciune în raport cu ei pentru ca atunci când vor părăsi căminul părintesc copiii să fie mulțumiți de ,,tratamentul” aplicat și să se gândească mereu cu drag la căldura căminului părintesc. La fel, preoții nu trebuie să se mulțumească cu săvârșirea slujbelor religioase, ci să facă lucrare de catehizare și cu tinerii. Patriarhia Ortodoxă Română are un asemenea program numit ,,Hristos împărtășit copiilor”. Preoții sunt chemați să îl pună în practică și vor putea și ei să guste din roadele lucrării cu tinerii. Cred că preoții nu trebuie să administreze doar iertarea Mântuitorului, ci sunt chemați să împărtășească tuturor, inclusiv tinerilor, bucuria vieții trăită alături de Domnul, Prietenul Cel drag al celor ce înfăptuiesc cele spuse de El. În pastorala la sfintele Paști de anul acesta, Laurențiu Streza, mitropolitul Ardealului, vorbește de creștinismul nostru formal, de faptul că noi ,,ne purtăm urât cu Hristos, uităm repede ceea ce a făcut El pentru noi şi, prinşi în iureşul materiei şi al poftelor lumii acesteia, Îl batjocorim, Îl hulim şi doar atunci când avem nevoie alergăm la El. Legătura noastră cu Hristos este una de circumstanţă. Alergăm la biserică doar atunci când avem nevoie, iar creştinismul nostru formal este cauza a tot răul material şi spiritual ce vine asupra noastră (http://saccsiv.wordpress.com/2012/04/09/pastorala-ips-laurentiu-streza-desfranarea-a-devenit-nota-generala-a-televiziunilor-copiii-sunt-educati-de-mass-media). Dacă noi cei maturi am deveni mult mai responsabili, dacă am fi preocupați ca fiecare din noi să își facă cu adevărat datoria acolo unde își desfășoară activitatea, cred că tinerii ar duce și ei o altfel de viață pentru că ar avea la cine și la ce să se raporteze.

Credința și cultura

Rep.: Ce le transmiți tinerilor care au făcut din noaptea Învierii prilej de beție, discotecă, distracție cu totul și cu totul în afara bisericii?

I.M.: În primul rând, nu cred că ei vor citi acest articol, deci și dacă le-aș transmite ceva, mesajul nu va ajunge la ei. Așa că mă îndrept spre cei care vor citi totuși aceste rânduri si îi îndemn, așa, după puterea ce ne este dat fiecăruia să influențam în bine tinerii și nu doar pe ei, ci pe toți cei cu care venim în contact. Duhovnicul de la mănăstirea Sâmbăta de Sus, Părintele Teofil Pârâianul, numit și Părintele bucuriei, un om tare îndrăgit de tineri, spunea că ,,două lucruri l-au ținut în viață: credința în Dumnezeu și cultura”. Să înlesnim și noi, după putere, accesul celor din jurul nostru spre aceste două căi și ne vom simți la rândul nostru împliniți.

Postul

Rep.: De ce trebuie să postim? De ce sărbătoarea Paștelui este precedată de cel mai important post de peste an (aspru).

I.M.: Îmi vine acum în minte un episod din viața sfântului prooroc Moise, relatat în Sfânta Scriptură în Cartea Ieșirii, capitolul 19, unde se relatează că mai înainte de primirea poruncilor, Sfântul Moise sfătuiește barbarii să nu se atingă de femeile lor, de asemenea pregătește poporul prin spălări rituale, iar în capitolul 24 se spune că atunci când s-a pogorât slava Domnului pe muntele Sinai, Moise a petrecut acolo în post 40 de zile și 40 de nopți. La fel, în cartea a III-a a Regilor cap. 19, vers 8, ni se relatează că Sfântul Prooroc Ilie a postit 40 de zile și 40 de nopți mai înainte ca Domnul să i se descopere în adierea de vânt lin la muntele Horeb. Domnul mângâierii suferințelor noastre trupești și sufletești a obținut biruința asupra lui Satan prin cuvântul cel viu prezent în Biblie și după ce în prealabil a postit 40 de zile și 40 de nopți. Întrebarea care se pune e: Da’ noi de ce trebuie să postim?Răspunsul: Pentru că doar așa ne putem ridica și noi la înălțimea evenimentului așteptat. Noi nu așteptăm chiar orice; noi așteptam arătarea Prințului Vieții celei nepieritoare și asta nu trebuie să se petreacă doar la Sfintele Pasti, ci clipă de clipă. Din acest motiv trebuie să postim, să ne reținem și nu doar de la mâncărurile animale, ci, precum spune Sfântul Ioan Gură de Aur, prietenul cel drag al sufletului meu, să ne înfrânăm limba de la cuvinte necuviincioase și de la blestem, să ne închidem urechile la auzul bârfelor, să ne oprim mâinile de la furt și cu dărnicie să îi ajutăm pe frații cei mici și neînsemnați ai Domnului Hristos, să respingem poftele necuvenite care ne împietresc inima și ne înnegresc sufletele. Comportându-ne astfel se va petrece cu noi minunea minunilor, Minunea Învierii, de astă dată a învierii noastre adăpată din Învierea Mirelui nostru iubit. Această minune este așteptată cu dor de Bunul nostru Tată ceresc, care tânjește după noi precum cerbul după apa izvoarelor, precum iubitul după mireasa cea dragă a sufletului său.

Iepurașul și ouăle

Rep.: Ce importanță au iepurașul și ouăle de Paști? Sunt ele relevante pentru această sărbătoare?

I.M.: Acestea sunt obiceiuri păgâne pe care creștinii le-au preluat și le-au dat un înțeles creștin. Potrivit unui mit anglosaxon, Ostara/ Eostre, era zeița fertilității, a primăverii; ea își transforma pasărea în iepuraș care face ouă pentru a delecta copiii; Iepuraşii zeiţei Ostara aduc ouă precum un mesaj de fertilitate şi viaţă nouă. Germanii numesc luna aprilie Ostara. Alte denumiri ale Zeiței Mame a fertilității, reînvierii și zorilor: Ostare… La greci, zeița era numită Eos, iar la romani Aurora. Românii, imparțiali, au preluat ambele forme. Ambele denumiri, germană și engleză, provin din rădăcina indo – europeană aus- (a străluci). Cu toate acestea, în cea mai mare parte din țările cu populație creștină (sau cel puțin a țărilor din Europa, dar nu numai) numele Paști provine din ebraicul pessah (Paște), care înseamnă trecere. Dacă evreii, după trecerea prin Marea Roșie, au ținut această sărbătoare, comemorând trecerea de la sclavie la libertate, noi creștinii prin Paște înțelegem trecerea de la moarte la viață, de la robia păcatului la adevărata libertate făcută posibilă de Învierea Mielului celui ce S-a jertfit pentru ca noi să ne putem împărtăși de viața Lui cea dumnezeiască. La creștini mielul și jertfirea lui ar trebui să ne aducă aminte de faptul că din dragoste pentru noi, Tatăl ceresc nu a cruțat nici pe Unicul Său Fiu: ,,Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel unul-născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică.”( Sfânta Evanghelie de la Ioan; cap. 3, vers. 16).

În legătură cu oul roșu, folclorul conservă mai multe legende creștine care explică de ce se înroșesc ouăle de Paști și de ce ele au devenit simbolul sărbătorii Învierii Domnului. Una dintre ele relatează că Maica Domnului, care venise să-și plângă fiul răstignit, a adus un coș cu ouă pentru a-i mai îmbuna pe soldați. A așezat coșul cu ouă lângă cruce și acestea s-au înroșit de la sângele care picura din rănile dulcelui Său Fiu Iisus.

Monseniorul Ghica, un martir al Bisericii Domnului Iisus, spunea într-un cuvânt de rugăciune: ,,Doamne Iisuse, te rog ia inima mea cea păcătoasă și rea și nu mi-o mai da niciodată înapoi. În schimb, dă-mi inima Ta cea bună și credincioasă și nu mi-o mai lua niciodată înapoi.”

Pătimirile și Învierea dragului nostru Prinț au făcut posibil acest schimb, ne stă azi și nouă la îndemână. Ești și tu hotărât, cititorule, să permiți realizarea lui?

Hristos a înviat – Vasile Militaru

„Hristos a înviat”, Ce vorbă sfântă,
Îţi simţi de lacrimi calde ochii uzi,
Şi-n suflet parcă Serafimi îţi cântă,
De câte ori, creştine, îl auzi.
Hristos a înviat în firul ierbii,
A înviat Hristos în adevăr,
În poieniţa-n care zburdă cerbii,
În florile de piersic şi de măr.
În stupii de albine fără greş,
În vântul care suflă mângâios,
În ramura-nflorită de cireş.
Dar vai, în suflet ţi-a-nviat Hristos?
Ai cântărit cu mintea ta creştine
Cât bine ai făcut sub cer umblând?
Te simţi măcar acum pornit spre bine,
Măcar acum te simţi mai bun, mai blând?
Simţi tu topită-n suflet vechea-ţi ură?
Mai vrei pieirea celui plin de har?
Ţi-ai pus zăvor pe bârfitoarea-ţi gură?
Iubirea pentru semeni o simţi jar?
O, dacă aceste legi de-a pururi sfinte,
În aur măcar azi te-au îmbrăcat,
Cu Serafimi în suflet imn fierbinte,
Ai drept să cânţi „Hristos a înviat”.

A consemnat Vasile Dancea

print

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.