Imaturitatea politică

Sunt mai puțin de două săptămâni până la alegeri… Desigur, în numeroase localității mureșene, câștigătorii pot fi deja „ghiciți”, mă refer la acele sate sau orașe unde anumiți candidați au deja asigurată simpatia cetățenie, uneori de prea mulți ani. Spun prea mulți fiindcă poate ar trebui ca și la primării candidaturile să fie restricționate la maxim două mandate, ca în cazul președinției. Până la urmă, nimeni nu este de neînlocuit… Iar fiindcă românii se cantonează adeseori, din inerție, în aceleași decizii, mai ales dacă lucrurile nu merg foarte rău, ei continuă să voteze aceleași persoane, poate de teamă ca lucrurile să nu se deterioreze în localitatea lor. Foarte rar întâlnim opinii care consideră că lucrurile ar putea merge și înspre mai bine, că un alt primar ar putea fi și mai bun decât primarul lor „bunicel”.

Dar, pe de altă parte, și această continuitate asigurată de primarii care prind rădăcini în funcție are avantajele ei. Aceasta deoarece, România suferă intens de lipsa de continuitate, în toate domeniile: economic, social și politic. Azi vine un ministru al educaţiei și se introduce clasa zero; după un an vine altul și se scoate clasa zero, dar se introduce un nou examen de capacitate; peste încă doi ani, se schimba programa pentru Bacalaureat. Și uita așa, ne trezim cu o generație de elevi din care ne mirăm că jumătate pică Bacul. Iar exemplele pot continua și pentru alte domenii. Dar nu trebuie să ne mirăm, fiindcă lipsa de continuitate pe termen lung duce la eșec.

Desigur, continuitatea ar trebui realizată și în cazul în care oamenii din funcțiile importante se schimbă. Dar acest lucru, din anumite motive, nu se întâmplă în România sau se întâmplă mai rar decât ar fi normal… Oricum, lipsa de continuitate nu este o scuză pentru imobilismul electoral al anumitor alegători, care precum am spus, dau votul acelorași candidați din inerție, din obișnuință.

Probabil lucrurile se vor regla doar odată cu maturizarea și cu responsabilizarea clasei politice românești, care ar trebui să ajungă la țeluri comune, iar campania lor electorală să se bazeze pe abilitățile și creativitatea lor în aplicarea acestor țeluri, nu pe promisiuni care este clar că sunt realizate în primul rând pentru a impresiona alegătorii.

Titi Dălălău

print

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.