Istoria meciurilor România – Ungaria, într-o expoziție

Istoria meciurilor România – Ungaria, într-o expoziție
1954. 09. 19.  Magyar - Román, Népstadion. Budai hegyesszögû kapura rugása

Sursa foto: Muzeul Sportului Maghiar&Pobuda Alfréd

Institutul Balassi – Institutul Cultural Maghiar din București, Muzeul Sportului Maghiar și Fundația pentru Viața Publică a Elevilor în parteneriat cu Federația Română de Fotbal și Federația Ungară de Fotbal organizează expoziția Istorie la firul ierbii. Meciurile România-Ungaria/Történelem a pályán. Magyarország-Románia labdarúgó mérkőzések. Deschiderea expoziției va avea loc joi, 21 martie 2013, la ora 15:00, în clădirea Muzeului Sportului Maghiar din Budapesta (sector 14., str. Ifjusagi, în apropierea stadionului Ferenc Puskás). Vor fi prezentate extrase din presa celor două țări, filme, imagini și alte materiale arhivă despre istoria celor aproape 80 de ani a întâlnirilor oficiale dintre selecționatele de fotbal masculin ale celor două țări. Expoziția va fi organizată și la București, înaintea partidei retur România-Ungaria din toamna acestui an.

Istorie la firul ierbii. Meciurile România-Ungaria

Anglia-Argentina, Polonia-Germania, El Salvador-Honduras. Sunt doar câteva dintre derbyurile care implică și altceva decât pasiune pentru fotbal. Partidele dintre România și Ungaria sunt din același registru. Se spune că până și un meci de șah între cele două țări ar putea face un stadion neîncăpător pentru suporteri. Născute în antebelic, tăinuite bine în comunism și exhibate fățiș după 1989, contrele interetnice din teren și din tribune au oglindit fidel naționalismul și frustrările reciproce. Proiecția atmosferei din teren și din tribună nu o regăsim însă doar în presa vremii, ci și în rapoartele diplomatice, în staff-ul celor două echipe sau în folclorul urban. Accentele sunt uneori grave, uneori anecdotice, alteori formând un melanj al celor două. Iar întâmplările, numeroase și savuroase.

Jules Rimet, al treilea și cel mai longeviv președinte FIFA de până acum, trăia cu convingerea că sportul este un excelent mijloc de apropiere între națiuni. Nu mai puțin adevărat este și faptul că meciurile de fotbal dintre două țări au, mai totdeauna, și o semnificație aparte. Întâlnirile dintre reprezentativele României și Ungariei nu fac excepție: toate au fost meciuri cu o încărcătură și o semnificație deosebită. O încărcătură deosebită a avut și prima întâlnire, cea din 1936, de la București, dar și ultima, cea din 2009, jucată în memoria handbalistului Marian Cozma.

„Istorie la firul ierbii” este o expoziție organizată pentru promovarea fair play-ului, a nobilului spirit de sportivitate în întâlnirile dintre cele două naționale de fotbal. Și nu numai. Istoria României și a Ungariei se leagă prin mii de fire una de alta, iar situația nu diferă nici în privința fotbalului.

Proiectul de față s-a născut și din amintirea unor jucători al căror stil de joc și caracter au umplut de-a lungul vremii stadioanele: Iuliu Barátky / Barátky Gyula, Francisc Spielmann / Sarvári Ferenc, Iuliu Bodola / Bodola Gyula, Iosif Petschowski / Perényi József sau Mihai Tänzer / Táncos Mihály. Sunt doar câțiva dintre fotbaliștii care au jucat și în selecționata României, și în ce a Ungariei. Publicul român și cel maghiar i-a iubit și i-a respectat în egală măsură. Nu doar pentru jocul lor sclipitor din teren, dar și pentru comportamentul lor din afara gazonului. Sunt legende și modele ale fotbalului din cele două țări.

Lor li se alătură un alt reper, un fotbalist la fel de popular și de respectat, ajuns mai târziu antrenor al ambelor reprezentative: arădeanul Imre Jenei /Jenei Imre. Alte nume sonore ar fi: Emeric Dembrovschi /Dembrószky Imre, Ladislau Bölöni / Bölöni László și Tibor Selymes / Selymes Tibor. Nu au îmbrăcat tricoul naționalei Ungariei, dar au avut o contribuție esențială la evoluția fotbalului românesc.

Fotbalul, chiar de am vorbi despre cel feminin, nu e un joc cu mănuși albe. Cu toate acestea, asemeni oricărui sport, te învață să porți cu onoare și succesele, și eșecurile; îți antrenează spiritul de sportivitate învățându-te că în orice competiție nobilă nu îți poți învinge adversarul decât prin luptă dreaptă. Meciurile România-Ungaria au, cum spuneam, o istorie încărcată, semnificații care au depășit adeseori normalitatea unui spectacol sportiv. Istoria unui joc însă n-ar trebui să se confunde cu un joc al istoriei.

print

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.