Jud. Horatius Dumbravă: Partidele să sprijine independenţa justiţiei !

Horatius DumbravaRecentul ping-pong pe proiectul de autonomie a Ţinutului Secuiesc între Consiliul Superior al Magistraturii (C.S.M.) şi UDMR, prin vocea liderului Kelemen Hunor, candidatul Uniunii la alegerile prezidenţiale din 2 noiembrie, aduce în prim-plan, din nou, un subiect ce apare cu frecvenţă electorală şi animă comunitatea maghiară, respectiv înfierbântă spiritele în comunitatea românească. Dincolo de umorile etnice, am încercat să creionăm într-un succint interviu acordat săptămânalului PUNCTUL de către judecătorul Horatius Dumbravă, membru al C.S.M., argumentele juridice de care a uzat consiliul atunci când şi-a exprimat un punct de vedere asupra proiectului de autonomie gândit de UDMR, respectiv care este opinia magistratului mureşean faţă de acuzele aduse de uniune, printr-un comunicat semnat de către preşedintele Kelemen Hunor.

Reporter : De ce a reacţionat Consiliul Superior al Magistraturii faţă de un proiect, fie el şi de autonomie a Ţinutului Secuiesc, înainte ca acesta să fie depus în Parlament?
Horaţiu Dumbravă : C.S.M. a reacţionat şi a avut poziţie publică întotdeauna când au fost supuse dezbaterii publice documente, intenţii, proiecte de revizuire a Constituţiei sau modificări legislative de amploare privind justiţia.
De altfel, potrivit legii organice, toate proiectele de legi privind justiţia trebuiesc avizate de C.S.M. Cu alte cuvinte, până la urmă, astfel de proiecte trebuie să treacă şi pe la C.S.M. pentru a-şi da avizul (art. 38 alin. 3 din Legea nr. 317/2004).
Cu atât mai mult atunci când printr-un astfel de proiect de lege este vizată însăşi substanţa constituţională a statului român, C.S.M. nu că are posibilitatea să reacţioneze, ci are obligaţia constituţională să reacţioneze, ca şi garant al independenţei justiţiei.
Şi vă asigur că C.S.M., ca instituţie fundamentală în statul român, va reacţiona de fiecare dată atunci când este pusă în pericol Constituţia şi legile ţării.
Atrag atenţia în context că toţi cetăţenii României, indiferent că suntem români, maghiari, romi, germani, evrei, armeni, avem ca obligaţie constituţională “… respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor …”

Reporter : Ce probleme de ordin juridic aţi identificat în discursurile liderilor UDMR referitoare la proiectul de autonomie a Ținutului Secuiesc care să vă determine să reacţionaţi public?
Horaţiu Dumbravă : Proiectul de lege e scris într-un mod deficitar din punct de vedere juridic, ca să mă exprim eufemistic. De la un capăt la altul, proiectul e o colecţie de inadecvare legislativă, de lipsă de ancorare în probleme de constituţionalitate şi de aplicare a legilor.
Rămâne pentru mine un mister cum de un partid, UDMR, cu atâţia jurişti iluştri a reuşit să scoată în spaţiul public un text incoerent juridic, fără suport în chestiuni de esenţă ale funcţionării descentralizate a statului român.
Pentru că e vorba şi de justiţie în proiect, am să mă refer doar la câteva chestiuni legate de asta. Câteva dintre problemele ce au determinat ca CSM-ul să reacţioneze public:
Proiectul prevede că 2/3 vor fi maghiari, iar 1/3 români în instanţele din acest Ţinut. Cum s-a calculat această cotă? Care sunt criteriile de numire a unor astfel de judecători? Simpla apartenenţă la o comunitate îţi dă un drept suficient să fii judecător la o astfel de instanţă, fără să conteze profesionalismul, capacitatea de a aplica legile româneşti? Oamenii nu trebuie induşi în eroare: nu numai Constituţia României, ci şi legile fundamentale adoptate de Parlamentul României – spre exemplu, Codul civil, Codul de procedură civilă, Codul penal, Codul de procedură penală – trebuie aplicate în toate zonele ţării, inclusiv într-o astfel de regiune. Aici nu există niciun dubiu, nu putem avea duble standarde: spre exemplu, conţinutul infracţiunii de furt din Codul penal român, ca şi pedeapsa pe care instanţa o va aplica sunt aceleaşi şi la Constanţa, şi la Vaslui, ca şi la Miercurea Ciuc. Contează competenţa unui judecător sau doar apartenenţa la o comunitate etnică? Eu nu am niciun dubiu că o astfel de reglementare încalcă independenţa justiţiei, cel puţin aşa cum este ea conturată de Constituţia României;
Se spune, la art. 81 alin. 4 din proiect, că Preşedintele României va numi preşedinţii instanţelor din Ţinutul Secuiesc. Evident, este o necunoaştere a dispoziţiilor constituţionale, dar şi legale (respectiv, Legea 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, lege organică care se aplică pe întreg teritoriul României), pentru că “numirea” preşedinţilor de instanţe este, de fapt, o promovare în funcţii de conducere, atribuţie care aparţine în întregime sistemului de justiţie (a se vedea art. 125 alin. 2, teza a II-a din Constituţia României: ”… precum şi promovarea, transferarea şi sancţionarea judecătorilor sunt de competenţa Consiliului Superior al Magistraturii, în condiţiile legii sale organice”. Fără îndoială, amestecul unei alte puteri în stat, cum e executivul prin Preşedintele României, reprezintă o ingerinţă în independenţa justiţiei; Dimpotrivă, independenţa în cariera judecătorilor, gestionarea ei, tine de C.S.M. şi nu de alte puteri constituite în stat. Că alte puteri constituite în stat trebuie să sprijine independenţa justiţiei, ca fundament pentru statul de drept, este o altă chestiune; Și mă aştept ca toate forţele politice, partidele politice să facă la fel, să sprijine, nu să împiedice independenţa justiţiei;
Sunt şi lucruri care arată o lipsă acută de cunoaştere în acest proiect, cum ar fi faptul că C.S.M.-ul judecă cauze (art. 82 din proiect), în condiţiile în care niciun consiliu judiciar din Uniunea Europeană nu are competenţă de jurisdicţie, ci de administrare a justiţiei şi de garantare a independenţei justiţiei. Se arată clar asta şi în Constituţia României, ca parte a concertului Uniunii Europene, la care s-a racordat prin modificările aduse în anul 2004: jurisdicţia o fac instanţele judecătoreşti şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (art. 126 alin. 1 din Constituţie), pe când C.S.M. este garantul independenţei justiţiei (art. 133 alin. 1);
Există suficiente garanţii care oferă comunităţilor etnice din România exercitarea dreptului de acces la o instanţă independentă şi imparţială. Comunicatul C.S.M. oferă public aceste explicaţii din chiar Constituţia României: art. 128 (2) Cetăţenii români aparţinând minorităţilor naţionale au dreptul să se exprime în limba maternă în faţa instanţelor de judecată, în condiţiile legii organice.(3) Modalităţile de exercitare a dreptului prevăzut la alineatul (2), inclusiv prin folosirea de interpret sau traduceri, se vor stabili astfel încât să nu împiedice buna administrare a justiţiei şi să nu implice cheltuieli suplimentare pentru cei interesaţi.
Tot Constituţia României spune clar, la art. 128 alin. 1, că “Procedura judiciară se desfăşoară în limba română”, iar art. 13 din aceeaşi Constituţie, pe care cu toţii avem obligaţia s-o respectăm, “În România, limba oficială este limba română”. Vă rog să observaţi că o întreagă secţiune din proiect, Utilizarea limbii maghiare (art. 87 şi următoarele din proiect) se referă la două limbi oficiale.
Toate acestea (şi sunt doar câteva din problemele de sincopă juridică în textul proiectului) în condiţiile în care s-a afirmat, de către autorii proiectului, că nu e nevoie de schimbarea Constituţiei pentru adoptarea acestei legi.
Proiectul supus dezbaterii publice este asumat de un partid politic, cu jurişti de marcă. M-aş fi aşteptat, sincer, ca acest proiect, care-şi propune câteva ţinte precise, să aibă în vedere şi mijloacele apte de a le pune în practică.
Or, tocmai aici apare problema majoră cu care se confruntă acest proiect şi care-l face, cel puţin din perspectiva ordinii constituţionale din România, de nesusţinut, lucru subliniat de C.S.M. în comunicat: art. 152 prevede clar la aliniatul 1 că “Dispoziţiile prezentei Constituţii privind caracterul naţional, independent, unitar şi indivizibil al statului român, forma republicană de guvernământ, integritatea teritoriului, independenţa justiţiei, pluralismul politic şi limba oficială nu pot forma obiectul revizuirii”.

Reporter : UDMR a replicat la comunicatul C .S.M. susţinând că organismul din care faceţi parte şi-a depăşit atribuţiile constituţionale, implicându-se politic, cum comentaţi ?
Horaţiu Dumbravă : Nu am înţeles argumentele UDMR, cum că C.S.M. şi-a exprimat un punct de vedere politic, într-un subiect politic şi că C.S.M. s-ar fi comportat ca un actor politic. Cred că această declaraţie a fost făcută la fel cum a fost construit proiectul – cu necunoaşterea legii fundamentale a ţării.
Dimpotrivă, aşa cum am mai subliniat anterior, C.S.M. şi-a îndeplinit atribuţiile constituţionale de garant al independenţei justiţiei.
Dacă nu ar fi reacţionat public la un astfel de proiect, cu grave carenţe constituţionale şi juridice, C.S.M. şi-ar fi depăşit atribuţiile constituţionale, tocmai prin pasivitate. C.S.M., ca şi orice altă instituţie constitutională (Preşedinte, Guvern, Parlament) în aria lor de atribuţii constituţionale au obligaţia să intervină public sau prin deciziile pe care le emit pentru a face ca legile şi Constituţia, supremaţia acesteia, să fie respectate.

Reporter : O altă acuzaţie care se aduce C.S.M. se referă la încălcarea libertăţii de exprimare, a libertăţii presei, a principiilor statului de drept şi a principiului separării puterilor în stat. Ca membru al C.S.M. care este poziţia dvs. faţă de aceste acuzaţii grave, le-am numi?
Horaţiu Dumbravă : Eu susţin că tocmai o astfel de poziţie ca cea pe care aţi menţionat-o dvs. frizează încălcarea libertăţii presei şi a libertăţii de exprimare pentru că în mod explicit refuză unei persoane, fie ea chiar C.S.M., să intervină într-o problemă de interes public şi, mai ales, în care are atribuţii constituţionale de a interveni.
Nu cred că în Uniunea Europeană de azi mai sunt posibile astfel de atitudini: avem dreptul să ne exprimăm îndoielile, mai ales dacă ele sunt justificate, avem dreptul să ne punem întrebări. De aceea, C.S.M. va avea reacţii publice nu numai în astfel de situaţii, ci întotdeauna când se pun în discuţie publică independenţa justiţiei şi tot ce înseamnă ea: aşa funcţionează un stat modern european, un stat de drept. Cu argumente se combat argumentele contrare, nu cu politica pumnului pus în gură.
A consemnat Ligia Voro

print