La un an

catalinAnul trecut, cam pe vremea asta, niște mii de târgumureșeni au ieșit în stradă, fără autorizarea de a protesta, pentru a-l apăra pe Raed Arafat în disputa cu Băsescu. De la susținerea lui Arafat, până la „jos Băsescu” și „PD-L, USL, aceeași mizerie”, n-a fost decât un pas, care s-a făcut în mai multe orașe mari din țară. Scânteia de la Tîrgu-Mureș a aprins chiar scene violente în capitală. Fără să-și dea seama prea bine, populația și-a exteriorizat 22 de ani de frustrare și ură adunată la adresa clasei politice. Afară de politicienii din opoziție (la acea vreme) care încercau să „diriguiască” protestele, nucleul protestatarilor era format din oameni care chiar aveau întipărită pe fețe nemulțumirea față de o clasă politică putred de coruptă, îmbâcsită cu demagogie și deloc atentă la nevoile lor. S-a cerut demisia președintelui, premierului, dar s-a strigat și „Florea, nu uita, va veni și vremea ta”.

În fine, la ceva vreme Guvernul a căzut, succesiv de două ori, pentru ca puterea să fie preluată de USL. În plan local, chiar dacă Dorin Florea a fost reales, per ansamblu PD-L a ieșit înfrânt și din alegerile locale și din cele parlamentare. Dar s-a schimbat ceva? Deloc. Nu vreau să fac doar pe pesimistul de serviciu, dar nici nu pot privi cu încredere spre un USL în care Ion Iliescu încă are un cuvânt important de spus, în care Dan Voiculescu trage sfori ca să-și numească oameni în instituții publice de importanță națională și în care cuplul Ponta-Antonescu și-a cam atins joasele limite. În același timp, nu poți să nu constați cu o doză de satisfacție că personaje ca duduile Udrea sau Anastase din partidul fost de guvernământ, au șansa să devină personaje de tristă amintire, de care să vorbim strict la trecut, iar elanul dictatorial al președintelui s-a mai domolit de când și-a pierdut jucăria guvernării.

Până una alta, la un an de la răbufnirea mai mult sau mai puțin spontană, avem de-a face cu aceeași clasă politică pătrunsă „până-n prăsele de corupție”, și acasă la Tîrgu-Mureș, și la București. Nu aștept nimic de la noii parlamentari, consilieri, primari etc. pentru că nici o secundă nu mi-au inspirat încredere și niciodată nu mi-au demonstrat că pot să facă mare brânză. Sunt din același aluat ca și cei dinaintea lor, un aluat rânced comunist.

Cătălin Hegheș

print
Share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.