Miron Mândru – conducătorul grupului de vânătoare al lui Ceauşescu, pe Valea Gurghiului, timp de 30 de ani

Un pensionar în vârstă de 85 de ani, care locuieşte în comuna Gurghiu, judeţul Mureş, este cel care, timp de 30 de ani, a fost cel care a organizat vânătoarea în Munţii Gurghiului pentru fostul lider comunist Nicolae Ceauşescu şi invitaţii acestuia, între care şi importanţi lideri politici europeni.

Miron Mândru, în calitatea sa de tehnician de vânătoare, administra un domeniu de 40.000 de hectare situat pe Valea Gurghiului – care era rezervat exclusiv lui Ceauşescu şi membrilor Comitetului Central. Octogenarul este cel care l-a însoţit pe Nicolae Ceauşescu inclusiv la ultima partidă de vânătoare de cerbi, în luna septembrie 1989.

Mândru relatează că, în perioada în care Nicolae Ceauşescu s-a aflat la conducerea statului, pe fondul de vânătoare de pe Valea Gurghiului au vânat nume mari ale politicii internaţionale cum ar fi Nikita Sergheevici Hruşciov, secretarul general al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice (1953-1964), Todor Jivkov Hristov, preşedinte al Bulgariei şi lider al Partidului Comunist din Bulgaria (1954-1989) sau Iosip Broz Tito, fostul preşedinte al Iugoslaviei (1953-1980).

‘Am terminat Liceul Silvic în 1954, la Câmpulung Moldovenesc, am făcut Armata la Reşiţa, apoi am venit la Ocolul Silvic Gurghiu, în funcţia de tehnician de vânătoare. Ca tehnician de vânătoare, m-am ocupat numai cu vânătoarea, aveam 7 pădurari în subordine care se ocupau numai cu vânătoarea şi cu întreţinerea vânatului. Am lucrat ca tehnician de vânătoare 43 de ani. Pe vremea aceea, venea la vânătoare numai tovarăşul Ceauşescu cu invitaţi de-ai lui din Comitetul Central, dar şi din alte ţări (…) Făceau vânătoare toamna, la cerbi, în timpul boncănitului, iar noi făceam goană la urs şi mistreţ. La o singură vânătoare, se împuşcau 10-15 urşi şi 20 de mistreţi. Eu conduceam grupul de vânătoare’, a spus Mândru.

Potrivit acestuia, înainte ca pe Valea Gurghiului să vină vânătorii importanţi, el şi grupul său de paznici de vânătoare se ocupau de curăţirea potecilor de vânătoare din păduri, iar în timpul vânătorii se executa goana, cu circa 50 de oameni.

‘El venea cu elicopterul, ateriza pe Vârful Seaca. Înainte de venirea sa, noi organizam potecile, puneam hrană la mistreţi, la vânat, ca să se adune vânatul. Eu l-am condus tot timpul pe Ceauşescu la vânătoare. Cel mai mare trofeu de urs a fost împuşcat de Ceauşecu la Observatorul de vânătoare de la Păstrăvăria din Lăpuşna – acolo este o căsuţă pentru vânătoare, acolo puneam de mâncare la urşi, erau nişte granule speciale făcute la Iernut, dar şi porumb. Veneau 10-15 urşi şi care era mai mare era împuşcat de el. Doar el trăgea, de la 25-30 de metri, din căsuţă. Nu dădea voie altora, era rezervat terenul numai pentru el, acolo la Lăpuşna. Cei mai mari cerbi i-a împuşcat tot aici, la Seaca şi la pârâul Lăpuşna. Noi adunam 50 de oameni, ţărani, muncitori, pădurari, personal silvic şi organizam goana. Ei stăteau în observatoare, făcute la un metru de la sol şi împrejmuite, ca să nu se întâmple să tragă în urs şi acesta să-i atace. Noi alergam vânatul’, a relatat Miron Mândru.

El a precizat că era interzis ca ursul să fie vânat de la sol, deoarece dacă acesta era doar rănit, ataca vânătorii.

‘Eu am fost atacat de un urs, a tras Ceauşescu îl el, dar l-a nimerit în intestine şi a avut putere. S-a întors către noi, cei care îl alergam, şi a sărit pe mine şi m-a muşcat de spate, mi-a băgat o gheară în spate. M-au luat cu elicopterul şi m-au dus la Târgu Mureş la spital. Am avut noroc că nu mi-a rupt vene şi am scăpat să nu fiu rănit mortal. Ursul e periculos dacă e rănit, m-a atacat, a crezut că eu l-am împuşcat’, şi-a amintit tehnicianul de vânătoare.

Despre fostul şef al statului, Miron Mândru susţine că ‘era destul de popular, discuta cu noi aşa cum discut eu cu dumneavoastră’.

‘Mergeam la vânătoare de cerb, plecam din Lăpuşna împreună cu el şi cu un ofiţer. Avea un câine de vânătoare pe care îl purta mereu cu el, inclusiv cu elicopterul. Mergeam cu elicopterul până pe Vârful Seaca, apoi cu o maşină, după care mergeam pe jos, doar noi trei. Urmăream cerbii care boncănesc. Împuşca doi-trei dimineaţa devreme sau seara, pentru că doar atunci ies’, a afirmat Mândru.

Domeniul de vânătoare din judeţul Mureş de pe Valea Gurghiului deţine un loc III mondial la blănuri de urs, un urs vânat de Nicolae Ceauşescu în zona Lăpuşna în 1984, care a fost omologat la Brno, în 1985, având 637,93 de puncte, dar şi locul III la nivel naţional, cu un trofeu de cerb evaluat la 255,95 puncte.

De altfel, locurile I şi II mondial la blănuri de urs îi revin tot lui Nicolae Ceauşescu, cu un urs vânat la Piliske în Harghita, în 1983, care deţine un procentaj CIC – Comisia Internaţională Chasse – de 687,79, obţinut la Brno, în 1985 şi altul la Borsec, în 1980, evaluat cu 646,74 puncte CIC, la Plovdiv, în 1981.

‘După vânătoarea de aici, când făceam cu gonaci, cu oameni mulţi se organiza o masă la Caşva, către Glăjărie, acolo se făcea masa. Ei stăteau deoparte, şefilor mari le făceam o masă separată, mai încolo. Pe mine mă invitau, eram cunoscut, eu îi conduceam şi într-un colţ stăteam şi eu. Puneam afară vânatul, făceau poze pentru tablouri de vânătoare. Făceau friptură de vânat pe foc. După vânători se mai făcea masă şi la Castel la Lăpuşna. Am vânat cu Ceauşescu toată perioada, din 1958 până la Revoluţie, în 1989. În septembrie ’89 a împuşcat un urs la Lăpuşna, se ţinea bine, dar nu umbla mult pe jos, cam 200 de metri. La cerb era mai greu, toamna, trebuia mers pe poteci. Revoluţia a fost în decembrie, el venea la noi în septembrie, când se împerechează cerbii. În perioada aceea făceam goană şi la mistreţ, şi la urs. Blănurile erau duse la tăbăcit, la Bistriţa, la Târgu Mureş sau la Bucureşti’, a rememorat Mândru.

Tehnicianul de vânătoare a mai povestit că dacă înainte de Revoluţie domeniul de vânătoare de 40.000 hectare, adică toată Valea Gurghiului, era rezervată doar pentru conducerea comunistă a ţării, acum în zonă vânează străinii, contra unor preţuri ridicate, fiindcă mare parte din terenurile de vânătoare de aici au fost privatizate.

‘După Revoluţie, aici au început să vină străinii şi împuşcă pe valută. Partea de jos a munţilor e închiriată la privaţi. Ies ei la vânătoare, jumătate e a Ocolului Silvic, jumătate la privat. Nu mai e ce a fost, s-a împuţinat numărul vânatului. Vânătorii sunt mai mulţi, pe unde merg puşcă tot, praf fac’, a arătat pensionarul.

Miron Mândru a precizat că, având 85 de ani, nu mai poate merge la vânătoare, însă când îşi priveşte pereţii casei, care sunt împodobiţi cu blănuri de animale, păsări şi animale împăiate, iar fiecare animal ascunde în spatele său o poveste, îşi aminteşte cu drag de perioada în care cutreiera Munţii Gurghiului.

‘Iarna găseam căpriori sau cerbi mâncaţi de lupi, le luam coarnele şi le făceam trofee sau mobilier. Nu lăsam să se piardă nimic. Acest ursuleţ, de exemplu, făcea parte dintr-un transport de pui de urs care trebuia dus undeva în Argeş. Nu ştiu ce s-a întâmplat cu el că a murit pe drum. Aşa că l-am luat, l-am împăiat şi stă aici. Am în casă foarte multe lucruri din coarne de cerb. În fiecare an, în februarie, cerbilor le cad coarnele şi pădurarii le adună din pădure şi le vând. Eu am ales să fac mobilă, candelabre, suport pentru telefon şi să le păstrez în gospodărie’, a mai povestit Miron Mândru.

Recordul naţional la trofeu de cerb a fost doborât în 2003, când un cetăţean german a reuşit să împuşte în zona Fâncel, în Munţii Gurghiului, un cerb al cărui trofeu a fost evaluat la 263,5 puncte. Din 1980 până în 2003 recordul naţional a fost deţinut de Nicolae Ceauşescu, după ce a împuşcat, la Soveja, judeţul Vrancea, un cerb al cărui trofeu a fost evaluat cu 261,25 puncte de Comisia Internaţională Chasse. AGERPRES

print

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.