Muzeul Saşilor, realizat în timp record la Biserica Evanghelică din Reghin

Sute de obiecte extrem de valoroase, printre care costume populare vechi de peste 100 de ani, cărţi şi obiecte bisericeşti din anii 1800, dar şi bunuri gospodăreşti au fost adunate într-un timp record pentru a constitui Muzeul Saşilor de la Reghin, care a fost amenajat în Biserica Evanghelică din oraş, la initiaţiva unui fost profesor de Biologie, Hans Peter Schuller.

Iniţial s-a dorit doar amenajarea unei expoziţii temporare pentru cea de-a 26-a întâlnire a saşilor din Transilvania, care a avut loc la Reghin în 24 septembrie 2016, însă generozitatea comunităţii s-a dovedit cu mult peste aşteptări, întrucât saşii din oraş şi din împrejurimi au acceptat să doneze aceste bunuri pentru un muzeu permanent.

‘Ideea am avut-o cu ocazia întâlnirii saşilor din 24 septembrie 2016, ne-am gândit să facem ceva inedit faţă de celelalte oraşe. Şi atunci, în urma unor discuţii avute în prezbiteriu, ne-am hotărât să organizăm trei expoziţii. Ne-am gândit atunci şi la un muzeu, dar aveam foarte puţine obiecte şi am fost puţin cam neîncrezător. Dar, spre suprinderea mea, foarte multă lume s-a implicat, în special femeile noastre, şi au găsit lucruri minunate (…) Aici găsim porturi populare, cusături, feţe de masă, păretare, vase, mojare, fiare de călcat, obiecte de uz casnic. Sunt şi obiecte de peste 200 de ani, până la 100 de ani. Fiarele de călcat au peste 100 de ani, la costumele populare pe fiecare şorţ şi pe fiecare cămaşă au brodat iniţialele şi anul în care le-au făcut (…) Acum sunt pensionar. Am absolvit Biologia, am fost profesor de biologie apoi şef al zonelor verzi la Primăria Reghin, dar în copilărie voiam să mă fac profesor de istorie şi mă gândeam să mă fac muzeograf. Iar acum, la ‘tinereţile’ mele, am reuşit să fac un muzeu şi mă bucur că s-a realizat, am avut sprijin din partea comunităţii din zona Reghinului. Tot am adunat obiecte şi până la urmă a ieşit acest muzeu’, a declarat Hans Peter Schuller.

Printre exponatele deosebit de valoroase din muzeu se mai regăseşte Noul Testament din 1842, scris în limba germană, cu litere gotice, numeroase Biblii cu o vechime considerabilă, Vechiul şi Noul Testament din 1859 după traducerea Martin Luther, dar şi o copie a actului de înfiinţare a oraşului Reghin, semnat în urmă cu 154 de ani de către împăratul Franz Joseph.

‘Avem aici certificatul de naştere al Reghinului ca oraş. Avem un prieten în Germania, care ne atenţionează când avem evenimente de care poate noi uităm. Ne-a atras atenţia că în 2013 trebuie să sărbătorim 150 de ani de când comuna Reghin a fost ridicată la rang de oraş de către împăratul Franz Joseph. Am făcut demersuri şi am primit prin Ambasada Austriei copii ale acestui certificat cu patru zile înainte de sărbătoare. Unul e expus în permanenţă aici, în muzeu. Este o urmă a trecerii, inclusiv împăratul a trecut prin oraşul nostru’, a afirmat Schuller.

Preotul paroh Johann Zey şi-a adus şi el contribuţia la constituirea muzeului din biserica în care slujeşte, donând două porturi populare deosebite, pe care la rândul său le-a primit de la o familie în vârstă, care a emigrat în Germania.

‘M-am născut în Gârbova, judeţul Alba, la 40 kilometri de Sibiu. Porturile sunt mai colorate decât aici. Costumele populare le-am primit de la o familie care a emigrat în Germania. Cravata e din 1939 şi aceasta am purtat-o şi eu, cămaşa, pălăria şi cizmele vechi, făcute de mână, le-am purtat la evenimente. Acum le-am dat în expoziţie, dar dacă va trebuie să le mai îmbrac, le voi îmbrăca din nou. Avem şi un port de femeie tot din Gârbova, un pieptar colorat cusut foarte frumos, care se poartă în ziua confirmării (un fel de majorat), atunci poartă acest port şi preotul le binecuvântează. Din acel moment aparţin tineretului. Acest muzeu dă un plus bisericii. Suntem mândri că domnul Schuller l-a iniţiat. În fiecare an, din 1 aprilie până în 31 octombrie, este un program de vizitare a bisericilor fortificate din Transilvania, unde suntem incluşi şi noi cu acest muzeu’, a precizat Johann Zey.

Unul dintre cele mai importante bunuri ale noului Muzeu este însăşi Biserica Evanghelică din Reghin, cel mai vechi monument din oraş, fiind finalizată în 1330, după cum indică tabla comemorativă amplasată pe construcţie. În perioada 1332-1335, parohul Nicolaus care slujea în această biserică a apărut în dijmele papale.

Din istoricul lăcaşului aflăm că biserica a avut o istorie zbuciumată, fiind incendiată în timpul răscoalei antihabsburgice condusă de Francisc Rákóczi al II-lea (1703-1711), iar actuala înfăţişare interioară şi exterioară s-a realizat în perioada Mariei Terezia sau a lui Iosif al II-lea.

‘Porticurile laterale au fost construite în 1791. Boltirea navei principale şi înălţarea turnului a fost terminată în 1803. În timpul Revoluţiei din 1848 biserica a fost incendiată din nou, când a ars şi mobilierul bisericii, lucrările de reabilitare fiind terminate în anul 1851. Ultima mare restaurare a bisericii a avut loc între anii 1927-1930, şi a fost condusă de Gustav Müller’, se precizează în istoricul bisericii.

Ultima reabilitare a edificiului a avut loc în anul 2014, fondurile necesare fiind donate de către comunitatea săsească.

Profesorul Hans Peter Schuller ne-a mai spus că Biserica Evanghelică din Reghin a fost martora unor evenimente tragice din viaţa comunităţii, cum ar fi exodul saşilor în cel de-al Doilea Război Mondial.

‘În 9 septembrie 1944, ofiţerii germani, în retragere din Ardealul de Nord, au spus populaţiei săseşti să plece în Germania că vin ruşii şi îi termină. Atunci s-a făcut evacuarea populaţiei de la Bălăuşeri, au fost aduşi la Reghin şi duşi cu trenul în Vest. Iar în 9 septembrie 1944 a plouat foarte tare. Acea conducere a hotărât ca femeile cu copiii să doarmă în biserică. Nu am ştiut asta, am aflat recent. La aniversarea din septembrie (de-a 26-a întâlnire a saşilor din Transilvania, n.r.), doi fraţi bătrâni, de peste 70 de ani, au venit să vadă locul unde au dormit ei când erau copii. Au spus că au dormit în faţa altarului, după care au călătorit în Germania. În 24 septembrie 2016 biserica noastră a fost plină, inclusiv cele două balcoane, care nu sunt pline niciodată. Biserica a fost plină ca în 1944… câţi ani au trecut şi câtă suferinţă a fost în perioada aceasta’, a spus Hans Peter Schuller.

AGERPRES

print

Share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.