Ne pensionăm în groapă

editorial-TitiUn nou proiectul de lege prevede că femeile născute după 1970 se vor pensiona la 65 de ani începând din 2035, când va fi egalizată vârsta de pensionare pentru femei și bărbați. Este adevărat că vârsta de pensionare în Europa este, în general, mai ridicată decât cea din țara noastră și chiar va crește. Astfel, în Marea Britanie vârsta de pensionare va fi de 69 de ani către sfârșitul anilor 2040; în prezent, aceasta este de 65 de ani. În SUA și Germania, vârsta de pensionare va ajunge la 67 de ani până în 2050.

Pe de altă parte, este iarăși adevărat că îmbătrânirea generală a populației, corelată cu o estimare a creșterii speranței de viață la nivel global, îndreptățește oarecum guvernele, cel puțin din punct de vedere economic, să crească vârsta de pensionare. Astfel, specialiștii susțin că vârsta de pensionare de 65 de ani ar fi un prim pas în echilibrarea sistemelor de pensii, dat fiind faptul că un singur an în plus la limita de vârstă de pensionare înseamnă un avans al PIB cu 1%.
Însă, în cazul românilor, situația nu este la fel de simplă, având în vedere că țara noastră are cea mai mică speranţă de viaţă din Uniunea Europeană, respectiv de 69 de ani la bărbaţi și 75 de ani la femei. Comparativ: Franța – 78 de ani pentru bărbați și 85 de ani pentru femei; Marea Britanie – 79 de ani pentru bărbați și 82 pentru femei; Spania – 79 de ani pentru bărbați și 85 de ani pentru femei. Deci, dacă în alte țări, oamenii mai au, după pensionare, 10 – 20 de ani în care se pot bucura de viață, în România, odată cu creșterea vârstei de pensionare, oamenii se pot considera norocoși dacă vor lua pensie timp de 10 ani.
Apoi, ne putem referi la calitatea vieții pensionarului. În România, pensia medie este de 177 de euro (aproape cea mai mică din Europa). În Luxemburg, pensia medie este de 3.000 de euro; Danemarca -1.411 euro; Franţa -1.108 euro; M. Britanie – 460 euro; Lituania – 220 euro. Deci, pensionarul român, în scurta perioadă de libertate pe care o mai are după ce a ieșit din câmpul muncii, trebuie adeseori să ducă un trai foarte sărăcăcios, dându-și majoritatea banilor pe medicamente și alimente. Nici vorbă de excursii în străinătate, cum vedem că adeseori fac pensionarii din alte state…
Concluzia e că, din punct de vedere uman ar fi corect ca pensionarii români să iasă măcar la pensie mai repede și să se bucure de viață cât mai sunt cât de cât în putere, căci de bucurii materiale oricum nu prea au speranțe.
O altă problemă în România este că adeseori companiile evită să angajeze oamenii trecuți de o anumită vârstă. Astfel, dacă un cetățean trecut de 40 de ani rămâne șomer, îi va fi foarte greu să se reangajeze. În același timp, statul mărește vârsta de pensionare. Ar trebui ca statul să instituie și un sistem de protecție a persoanelor mai avansate în vârstă, care nu au ajuns încă la vârsta pensionării. Un exemplu ar fi Japonia, o țară îmbătrânită, cu vârsta de pensionare stabilită la 65 de ani. Acolo companiile sunt obligate să menţină un sistem prin care indivizii să muncească atât timp cât îşi doresc şi cât timp starea fizică le permite. De asemenea, companiile trebuie să ofere posibilitatea ca persoanele în vârstă să poată opta pentru un program redus de lucru, dacă acestea nu pot lucra cu norma întreagă din cauza stării de sănătate.

Titi Dălălău

print
Share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.