Nu vă supărați, azi la ce oră e revoluția?

La proteste vin tot felul de oameni. Unul era cu o icoană cu Iisus. Nu știu ce s-o fi gândit când l-a luat pe Iisus la protest, nu l-am întrebat. Alții vin pentru că e la modă să protestezi. Alții vin pentru că sunt în opoziție și abia așteaptă să-i dea jos pe portocalii. Liderii lor din mulțime de obicei stau pe la mijloc și, când lumea se uită la ei mai insistent, bagă capu-n pământ. Vor să fie acolo, au mobilizat și ei oameni, dar nu vor în prima linie. Mai sunt cei care chiar vin pentru că simt că la acea oră, în acel moment, acolo e cel mai firesc loc unde pot fi. Nu vin în fiecare zi, că fiecare are programul lui. Și-n plus a fost și al naibii de frig. Un grup de studenți chiar făceau de gardă, cu schimbul. Când înghețau bocnă, veneau colegii să-i schimbe. Oricum, doi-trei tot timpul erau pe acolo.

De strigat se strigă de toate. Cel mai des „jos Băsescu!”, „Florea nu uita va veni și vremea ta!”, iar din ziua în care protestul de la Tîrgu-Mureș a devenit itinerant, a început să fie la modă și „Nu stați la balcoane, că muriți de foame!”. Se mai și înjură, ce-i drept. Omul dacă tot vine la protest, are uneori și pretenția să se descarce. Ș-atunci mai scapă printre dinți și câte una de duh.

Treaba cu plimbatul cred că-i o invenție târgumureșeană. Se strâng la 6 seara, la ceasul cu flori. Apoi, încolonată, pe trotuar, lumea o ia către Prefectură. Se stă ce se stă, apoi pornesc spre Primărie, de acolo la troiță, apoi își aduc aminte de sediul PD-L. De lunea trecută au reușit să-i bage-n ceață pe jandarmi și s-o ia prin cartiere. Oricum ar fi, jandarmii n-au avut niciodată treabă cu protestatarii și nici invers, deși oficiosul titra într-una din zile că USL ar fi uneltit ș-ar fi dres în așa fel încât să iasă confruntări. Mă rog, ce să zică și ei…

Eu unul nu credeam că se poate. Adică nu-i vedeam pe oameni ieșind să-și strige problemele în piață. Nu credeam că românul mai are tăria de a-și exercita dreptul acesta. Și sper să-și dea seama cu ocazia asta de puterea care zace-n ei atunci când un politruc, oricare ar fi el, mai are curajul să-i ia peste picior, să le vorbească ba de sus, ba ca unor oligofreni.

Cătălin Hegheș

print

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.