Povestea cercetașilor. Vara pe crestele Făgărașului

Povestea cercetașilor. Vara pe crestele Făgărașului

cercetasiAm urcat pentru prima oară pe Transfăgărășan pe o beznă totală, așa că nu am văzut mai nimic din splendoarea lui. Am ajuns și la Bâlea Lac, am intrat în tunel, iar după ce am ieșit, la 10-15 minute, am ajuns în tabăra cercetașilor mureșeni, stabilită la câteva sute de metri de Cabana ,,Conacul Ursului”. Era ora 11 noaptea și ne-am găsit unii pe alții după lumina frontalelor.

În fiecare an, Centrul Local Tîrgu-Mureș al Organizației Naționale Cercetașii României organizează câte-o astfel de tabără, în amplasamente diferite, pentru cercetașii de toate categoriile de vârstă: lupișorii – 6-10 ani, temerarii – 11-14 ani și exploratorii – 15-18 ani. În total, anul acesta 56 de cercetași din Tîrgu-Mureș au mers în tabără, sub supravegherea a 11 adulți.

Tabăra începuse duminică 7 iulie, însă în prima parte se stabilise la Nocrich, în județul Sibiu, într-o zonă săsească mult mai accesibilă și mai blândă. „Temerarilor” și „exploratorilor” li s-a dat de lucru la o tabără a cercetașilor din localitate, unde practic și-au făcut antrenamentul pentru ce urma. Marți dimineața, cele două grupe de vârstă s-au mutat pe Transfăgărășan, unde și-au stabilit tabăra în care au venit ulterior și „lupișorii”.

Viața în tabără

Lucrurile n-au fost însă chiar atât de limpezi cum ar părea la prima vedere. De pildă, pe parcusul întregii perioade, de la cel mai mic „lupișor” de 6 ani, până la cel mai experimentat temerar, toți au stat la corturile montate de ei, cu ajutor din partea adulților acolo unde a fost nevoie. La tabără, toaletele și dușurile au fost improvizate, iar bucătăria de campanie a fost amenajată sub un pavilion. Și nici măcar asta n-ar fi fost o problemă, dacă nu s-ar fi produs o intoxicare colectivă la aproximativ jumătate din cei prezenți, cel mai probabil din cauza apei de izvor de la Nocrich (încă se așteaptă rezultatele analizelor).

După o noapte albă, finalizată cu vizita a două ambulanțe în tabără, perfuzii cu glucoză și săruri pentru cei afectați mai tare și un regim special de mâncare a doua zi, viața în tabără a revenit la normal. Joi, când am ajuns, era pregătit deja programul special de vineri, principala atracție din programul de o săptămână. Mai exact, cercetașii adulți pregăteau expediția de a doua zi, pe trei trasee diferite, pe același munte, pentru cele trei categorii de vârstă. „Exploratorii” urmau să plece vineri dimineața, la ora 9:00, spre vârful Vânătoarea lui Buteanu (2.507 metri), al nouălea cel mai înalt vârf muntos din România.

Traseul dus-întors urma să le „mănânce” toată ziua. Pe același masiv, ceva mai târziu au plecat în expediție și temerarii, iar spre după-amiază și lupișorii. Pe coborâre, s-au întâlnit toți și au pornit spre locul de campare, unde au ajus pe la lăsatul serii.

Jocuri cu țintă fixă

cercetasiPe lângă expediție, programul taberei a inclus și o pleiadă de jocuri, unele cu accent pe dezvoltarea fizică, altele, din contră, care le-a pus copiilor imaginația sau spiritul de echipă la treabă.

Pe lângă jocuri, copiii au avut ocazia să deprindă cunoștințe primare de orientare în teren, meteorologie sau acordarea primului-ajutor, în cadrul unor ateliere de lucru susținute de adulții coordonatori.

În fine, ultima zi plină la tabără, sâmbăta, a fost dedicată „Olimpiadei cercetășești”, adică o serie de jocuri și competiții, în general pe echipe.

În spatele programului astfel construit, se acund însă tehnici cunoscute, aplicate și răs-aplicate de educație alternativă. Pe lângă distracția prezentă zilnic, copiii au fost puși în situații în care au fost scoși din confortul oferit de familie, duși pe vârf de munte, fiind nevoiți (uneori) să-și depășească anumite limite (de plidă unii exploratori erau la prima ieșire pe munte și aveau frică de înălțime). Toate acestea, în condițiile în care și-au adăugat la cunoștițele de cultură generală și informațiile din atelierele de lucru.

De la teorie la practică

Tabăra nu pică întâmplător vara, ci vine să definitiveze un an întreg de programe pe care cercetașii le derulează. Cătălin Cătană, președintele Centrului Local Tîrgu-Mureș explică: „Pe parcursul unui an, lucrăm la dezvoltarea personală pentru fiecare cercetaş, pe un sistem de progres şi pe obiective educaţionale, care se aplică prin întâlniri săptămânale, care durează între o oră şi jumătate şi maxim două ore, în care se lucrează pe bucăţi, pe diferite aspecte. De exemplu, la dezvoltarea fizică, a caracterului, la dezvoltarea intelectuală etc. Tabăra de vară e partea care încununează toate aceste pregătiri, iar cercetaşii ajung să aplice cele învăţate şi să pună cap la cap noţiunile teoretice însuşite. Sunt aici toate categoriile de vârstă. Copiii realizează astfel că nu sunt singuri, pentru că până la tabăra de vară se lucrează separat, pe fiecare categorie de vârstă. Acest proiect comun din Argeş încheie, practic, un an de activitate”.

100 de ani

Sigur, de obicei într-un an plin de activități, prea puține din aceste evenimente punctuale ajung să fie cunoscute. Dacă întrebați în jurul dumneavoastră, probabil singurul eveniment organizat de cercetași și cunoscut de publicul larg e Festivalul Luminii. Probabil nici acela. Dar aceste evenimente există. Iar peste câteva săptămâni, de pildă, alte câteva zeci de cercetași mureșeni vor participa la Mogoșoaia, la o tabără națională de această dată. Motivul este acela de a marca 100 de ani de existență a mișcării cercetășești în România. 100 de ani în care mișcarea a trecut prin momente dificile, în care a fost scoasă în afara legii de regele Carol al II-lea, decizie menținută și de către comuniști. Mișcarea a reapărut însă imediat după căderea regimului comunist, în 31 martie 1990, iar trei ani mai târziu a fost recunoscută internațional de Organizația Mondială a Mișcării Scout.

Cătălin Hegheș

print
Share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.