Reîntoarcerea la tradiţie pe Valea Mureşului

Festivalul Văii Mureşului şi-a recăpătat haina tradiţională după ce comercianţii de chilipiruri şi mititei nu au mai avut acces la manifestare. De asemenea, pe scenă au revenit interpreţi care au legătură cu viaţa satului. Sâmbătă am fost şi noi pe Vale. Ce am constatat, citiţi mai jos.

Timp de trei zile, distracţia s-a mutat pe Valea Mureşului, unde s-a desfăşurat tradiţionalul Festival Etnografic al Comunităţilor, ajuns în acest an la ediţia cu numărul 8. Mai puţin animată decât în ceilalţi ani, poate pentru că data de desfăşurare a fost schimbată de două ori, pentru că a avut parte de o slabă promovare, respectiv pentru că vizitatorii au rămas cu gustul amar al trecutelor manifestări care combinau tradiţionalul cu kitsch-ul din belşug, ediţia din acest an a dat semnalul reîntoarcerii la festivalul de datini şi obiceiuri cu care ne-am obişnuit.

Astfel, de pe platoul „La Alei” din comuna Răstoliţa au dispărut tarabele cu chiloţi şi alte mărunţişuri ce nu îşi aveau locul acolo, precum şi standurile unde pe grătare sfârâiau mititeii. De asemenea, programul artistic a fost curăţat de tot felul de aspiranţi la titlul de interpreţi de muzică populară sau uşoară.

De altfel, şi organizatorii au recunoscut că festivalul se prezintă sub o nouă sau, mai bine zis, sub vechea înfăţişare. „Faţă de ultimele două ediţii, sigur am schimbat radical. Festivalul de pe Valea Mureşului şi-a recăpătat ţelul pentru care a fost creat. Am terminat cu kitsch-urile. Fiecare comună, prin standurile sale îşi prezintă ce are mai original în materie de datini, de tradiţii, de obiceiuri, care erau în comunităţile lor ”, ne-a declarat primarul comunei Ruşii Munţi, Ilie Chiş Bălan, reprezentant al Asociaţiei Microregiunea Valea Mureşului Mijlociu.

Pe la case şi terase

Am făcut şi noi turul de onoare al caselor tradiţionale din satul alegoric, case ce au adunat şi în acest an obiectele, costumele, uneltele tradiţionale din comunele pe care le reprezintă. Nu au lipsit războaiele de ţesut, costumele populare, ştergarele multicolore, fotografiile de familie, obiectele din lemn, produsele tradiţionale – gemuri şi dulceţuri de afine, mure, zmeură şi brad, minciunelele pentru musafiri şi multe, multe altele.

Părăsind satul alegoric am intrat pe ceea ce am botezat ad-hoc aleea cu mâncare şi băutură. O alee presărată cu ceaune pentru gulas, balmoş, sărmăluţe, grătare pentru tot felul de preparate din pui şi porc, cu plite pentru clătite şi cuptoare pentru gogoşi şi multe, multe alte surprize culinare menite să îţi lase gura apă. Preţurile – rezonabile faţă de alte ediţii. Iar muşterii – numeroşi, semn că tradiţia nu prea merge pe stomacul gol.

Dans şi muzică

După ce am vizitat şi terasele comercianţilor a fost timpul pentru puţină distracţie. Pe scena amenajată evoluau ansamblurile folclorice ale celor 10 localităţi ce compun Asociaţia Microregiunea Valea Mureşului Mijlociu, şi anume: Reghin, Aluniş, Batoş, Brâncoveneşti, Breaza, Deda, Ideciu de Jos, Lunca Bradului, Ruşii Munţi, Răstoliţa, Stânceni, Vătava, Petelea, Suseni.

Am văzut copii de-o şchioapă ce ne duceau cu gândul în Ţara Oaşului sau pe Valea Mureşului Superior prin dansurile lor. Nici dansatorii, deja bătrâni ai festivalului, nu s-au lăsat mai prejos şi şi-au răsplătit auditoriul cu hore şi ţâpurituri. Au urmat apoi Florin Vos care nu a prea fost în nota festivalului şi Doru Pop cu invitaţii săi. Aşa că participanţii s-au mai răsfirat. După ora 21 am fost acaparați de Gheorghe Zamfir şi naiul său fermecat căci artistului Zamfir nu prea ai ce să îi reproşezi. Cântă şi încântă suflete. Naiul şi orchestra lui Zamfir au răsunat peste Vale până după ora 22.00, iar muzica lor a fost primită cu aplauze de către vizitatori. Seara s-a încheiat cu concertele lui Mircea Baniciu, Bosquito şi Ovidiu Lipan Ţăndărică.

În loc de concluzii…

Ediţia din acest an a festivalului a arătat mai bine cu siguranţă decât cele din anii trecuţi. Însă promovarea a lăsat de dorit. Până înainte cu câteva zile nu am ştiut că acest festival se organizează. Mulţi însă nu au aflat deloc. Cine este responsabil, vor stabili organizatorii atunci când vor face bilanţul.

În al doilea rând, mulţi dintre participanţi au fost la fiecare ediţie, poate nu ar strica puţină diversitate în satul alegoric atât ca tradiţii prezentate cât şi ca program.

Apoi ne apropiem de anul 10 de când se organizează acest festival şi încă nu am reuşit să inventariem care sunt beneficiile directe pe care aceste comunităţi le-au avut şi le au de pe urma organizării festivalului. Şi ne oprim aici.

Ligia Voro

print
Share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.