Relatare de la protestul anti-ACTA

Vroiam sa merg la protestul anti-ACTA de la Tîrgu Mureș. Desigur, mi-aș fi dorit să existe chiar la Reghin un mini-protest, dar oamenii de aici păreau destul de împăcați cu ideea că viitorul lor nu depinde de ei. Așa că am sunat niște prieteni și am organizat o excursie la Tîrgu Mureș.

Am ajuns pe la 6 seara acolo. Parcul central din Tîrgu Mureș incepe cu catedrala ortodoxă și se termină cu prefectura. Se desfășoară pe o distanță de 500 de metri și are o lațime de aproximativ 40 de metri iar de o parte și de alta a lui sunt cele două sensuri de circulație auto.

Am parcat mașina lângă catedrală. Din exterior se distingeau doua grupuri separate, unii grupați in fața statuii din fața catedralei, înarmați cu mesaje anti-ACTA și ceilalți 50 de metri mai încolo. De la primii nu se auzea nimic in schimb de la ceilalți sloganurile anti-Băsescu erau foarte clare. Am înaintat către primul grup, unde ni s-a spus că grupul de mai încolo era grupul pensionarilor ce aveau autorizație de protest de la 6 la 8 seara, iar la sugestia noastră de a ne grupa cu ei au răspuns că nu prea se poate pentru că protestul celorlalți nu e anti-ACTA ci anti-Basescu.

Dar pentru că eram așa puțini și nu prea știam ce să facem sau cum să strigăm, am migrat către grupul pensionarilor ce aveau microfon. Impreuna strigam ba ’’jos Băsescu’’ ba ’’jos ACTA’’. 100 de oameni. Pensionarii jos-băsescieni aveau ceva mai multă energie decât tinerii anti-ACTA. Ei aveau microfon la care strigau sloganuri seară de seară.

La microfon se aude cu ecou, ca la nuntă. Se întalneau acolo de la 6 la 7, timp in care compuneau cântece, vorbeau, strigau, scandau. Erau veseli. Momentul lor de sărbatoare din fiecare seară. Tinerii in schimb, ceva mai anemici, n-aveau vână de protestatari. Pentru ei era foarte tare sa poarte masca Anonymus. Părea ca asta i-a incitat cel mai mult să iasă la protest. Și poate faptul că e mai cool să strigi anti ceva ce bătrânii nu pot înțelege. Bătrânii nu înțelegeau, dar s-au prins ei ca e ceva problemă cu tehnologia, că nu au de ce să-și bată capul cu asta, dar că trebuie să susțină și ei problema tinerilor așa că strigau cu pasiune ’’jos ACTA’’. Și nu știu cum păreau mai vii decat cei tineri. Strigau chiar ’’cinste lor, cinste lor / cinste liceenilor’’.

La un moment dat ne-am hotărât să împărțim din manifestele ce le mai aveam la mine rămase din raidul prin Centrul Vechi. Nu plănuiam să le împart la tîrgu-mureșeni, dar aflându-mă acolo am zis că e o bună ocazie să îi cunosc și să împărtășesc cu ei puțin din Piața Universității. Şi într-adevăr erau tare curioşi să vadă ce scrie pe ele. Nu ştiu cât erau de plătiţi să fie curioşi sau să vină să ceară special în caz că treceam peste careva din greşeală, dar unul din ei s-a oprit să mă întrebe dacă ştiu ce sărbătoare e mâine. Era ceva cu întoarcerea fiilor risipitori. Mi-a spus că a compus ceva pentru microfon, cu legătura pe care a făcut-o între noii intraţi în Guvern şi sărbătoarea asta. Şi cum că ei au venit să fure ce a mai rămas de furat.

Din păcate nu putea să-mi citească ce a scris pentru că îşi uitase ochelarii acasă iar eu nici atât nu puteam citi ceva scris cu un creion HB aporape şters de pe o foaie de matematică, la lumina slabă a străzii. Apoi mi-a arătat pancartele scrise cu roşu tot de el. ’’ieri din nou v-am păcălit / un guvern nou am investit / cu javre puse pe furat / că doar tot m-aţi înjurat / cu un prim ministru tinerel / care ascultă de bătrânel / traienela’’. La sfârşit mi-a explicat de ce trebuie ca mai degrabă noi tinerii să ieşim în stradă, că mersul bun al lucrurilor depinde în primul rând de noi. Şi chiar părea că ceea ce îl motiva pe el să iasă în stradă nu era neapărat faptul că pensia lui e mică, ci că avea o misiune mai presus decât asta: să iasă pentru tineri, să-i încurajeze pe ei să iasă să-l dea jos pe mafiot ca să nu sufere la pensie cum suferă ei acum.

Ultima pancartă pe care mi-a arătat-o e asta: ’’ noi nu mai avem timp să aşteptăm / şi de aceea luptăm / tinerilor libertate să lasama’’. Tinerii în schimb erau reticenţi la mesaje străine de ale lor, şi cum am spus la început, reticenţi şi să se apropie de un alt fel de grup. Sau e doar impresia mea. Poate greşesc spunând reticenţi, poate erau doar timizi.

Nu erau nici televiziuni, nici molotoave, nici lacrimogene. Vreo 50 de jandarmi se uitau curioși la noii protestatari.

Totul s-a terminat cu ’’mâine la 6 adunare mare’’ și ’’chiar de crapă pietrele / nu oprim protestele’’.

Andreea David

print

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.