Scrisoare de la un magistru

DSC07282O întâmplare, sau mai bine spus o serie de coincidențe neașteptate, au prilejuit unui cititor din Luduș al Punctului să retrăiască momente fericite din viața sa prin intermediul unei cărți, „Pe firul timpului” apărută la editura Fîntâna lui Manole.
Cartea este scrisă de profesorul nonagenar Nicolae Ștefan, actualmente trăind în Botoșani, dar locuitor al orașului Luduș timp de 50 de ani. Ca un ecou al articolului scris în numărul 485, cititorul nostru a primit o scrisoare. O minunată scrisoare pe care am avut privilegiul să o vedem, un model al artei epistolare.
Eminescu, un model perpetuu
Cu o grafie de caligraf domnesc, magistrul Nicolae Ștefan a așternut în cuprinsul a șase pagini, gândurile celui care a fost o viață întreagă dedicat nobilei misiuni pe care și-a asumat-o atunci când s-a hotărât să devină dascăl, un luminător al copiilor care se îndreptau cu speranță spre lumina cărților. Trecând peste paragrafele cu tentă personală ne-a atras atenția câteva considerații asupra ziaristului Mihai Eminescu precum și sfaturi pentru tinerii ziariști.
„Munca de ziarist e interesantă, e curajoasă, dă mari posibilități în ceea ce privește cunoașterea oamenilor, a nevoilor și chiar a visurilor lor, dar ziarul e de-o zi și nu toți îl citesc. Mă întreb dacă ziaristul poate trăi cu ceea ce câștigă la ziar? Mă refer la Mihai Eminescu, în primul rând, pentru că el lucra la „Timpul” și de acolo primea puțini bani care-i asigurau traiul zilnic. În paralel, crea poezie – și ce poezie! Pe drept cuvânt Lucia Olaru Nenati spunea că Eminescu a fost cel mai frumos suflet poetic, a fost cea mai înaltă conștiință a neamului nostru”. Venerabilul profesor face și câteva sugestii tinerilor ziariști, dintre care consemnăm doar una: „Paralel cu munca la ziar, puneți deoparte subiectele interesante cărora să le dați o formă literară”. Și pentru că este vorba de Mihai Eminescu, magistrul consemnează un frumos catren: „Adormind de armonia/ Codrului bătut de gânduri,/Flori de tei deasupra noastră/Or să cadă rânduri-rânduri” (Dorința). Da, domnule profesor, înțelegem în profunzime ceea ce se spusese cu mii de ani în urmă: MULTUM IN PARVO, adică mult în puțin și suntem dezamăgiți astăzi că de multe ori este „puțin în mulți”

Ioan A. BORGOVAN

print
Share