Stilul româno-maghiar: aruncatul cu piatra

Motto: „O mare civilizaţie nu este cucerită din afară până ce nu se va distruge singură din interior”. (Will Durant)

Teoretic suntem într-o Săptămână a Patimilor, timp în care ar trebui să fim mai smeriţi şi mai împăciuitori cu cei din jur. Deoarece şapte medici din 10 sau 11, cifra exactă nu îmi este clară nici în momentul de faţă (nu aş vrea să le dau numele pentru că niciunul nu a semnat dreptul la replică pe care conducerea săptămânalului Punctul îl publică) ai Clinicii de Urologie insistă să se războiască cu Vass Levente, atacându-mă în acelaşi timp şi pe mine, uzez şi eu de dreptul de a le răspunde celor care mă pun în ghilimele. Sunt doar un om cu imperfecţiunile sale care am mai întors cândva şi celălalt obraz şi în opinia mea am lăsat loc de interpretări şi am pus sub semnul întrebării o meserie pe care o practicam şi o practic cu pasiunea începuturilor, ceea ce nu mai doresc să repet.

Cred că limba română o stăpânesc bine, aşa că ştiu ce am scris şi îmi asum ce am scris în materialul amintit. Nu îmi amintesc să fi scris vreun nume, să fi arătat cu degetul către cineva, nu e responsabilitatea mea că autorul sau autoarea dreptului la replică s-a simţit atacat(ă) sau s-a simţit vinovat(ă).

Mai mult, dintr-o decenţă, care nu mi se pare a-l caracteriza pe cel sau cea care a întocmit şi memoriul şi dreptul la replică – ca să mă opresc doar la faptul că apar aceleaşi greşeli de ortografie – am preferat să nu citez toate numele incriminate în memorii şi în punctele de vedere pentru a afla mureşenii şi pacienţii de ce se ocupă medicii, sper că în timpul lor liber nu atunci când ar trebui să îşi facă meseria, potrivit jurământului lui Hipocrate.

Prea puţin mă interesează războaiele dvs. interne, pe care ţin să vă reamintesc că le-aţi provocat cu bună-ştiinţă, nu ştiu încă dacă aţi trimis chiar dvs. memoriul mass-media, în loc să vă rezolvaţi problemele elegant cum pretindeţi a fi exercitând o meserie nobilă. În schimb, ştiu ce s-a întâmplat de fiecare dată când asemenea războaie – nu aş vrea să sugerez că pentru putere, ci aş vrea să cred în buna dvs. credinţă – au măcinat o instituţie, o civilizaţie, popoare, pentru că „ziaristul” a mai citit câte ceva la viaţa sa. Pot să vă dau exemple mult mai recente, din lumea medicală şi chiar din Tîrgu-Mureş, dar bănuiesc că le cunoaşteţi.

Pentru că aţi pus la îndoială calitatea mea de jurnalist, îmi voi permite la rândul meu să vă solicit să îmi adresaţi scuze în mod public, într-un ziar de limbă română, respectiv într-unul de limbă maghiară, într-un termen rezonabil, rezervându-mi dreptul de a merge mai departe în situaţia contrară.

P.S. 1 Să nu uităm că jumătate din semnatari aţi fost contactaţi de către colegii subsemnatei şi nu aţi dorit să declaraţi nimic, ceea ce putem demonstra, ascunzându-vă după un memoriu cu greşeli, remis de pe o adresă pe care nu şi-o asumă nimeni.

P.S. 2 Referitor la presupusa relaţie de subordonare faţă de Vass Levente ar fi bine să verificaţi înainte să vă lansaţi în acuzaţii, mai ales că pretindeţi acest lucru de la ceilalţi. Dar pentru liniştea dvs. neuronală vă informez că între mine şi medicul Vass e aceeaşi legătură pe care o am cu orice potenţial subiect al materialelor mele, una strict profesională. Nu am prieteni printre persoanele publice, tocmai pentru a evita penibilităţi de genul „dar te-am considerat prietenul meu”. Poate însă dvs. ar trebui să ne lămuriţi de ce aţi pornit acest război şi dacă există şi motive extraprofesionale. Totuşi, revenind, bunul-simţ şi regulile jurnalistice m-au obligat să îi cer şi acestuia şi celor de la compartimentul ATI un punct de vedere.
P.S.3 În limita în care conducerea Punctul îmi va permite, vă voi demonstra cum vă faceţi treaba în cadrul Clinicii de Urologie.

print

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.