Târgumureșeanul care l-a descoperit pe Ronaldo

 

De câteva zile se mănâncă fotbal pe pâine și nu lipsesc nici glumele răutăcioase: România încă n-a primit niciun gol la Campionatul Mondial de Fotbal! Ca să nu cădem în depresie, vă propun un interviu interesant cu târgumureșeanul fotbalist al anului în 1977 și în 1983, selecționat de 108 ori, din care de 23 de ori fiind căpitanul echipei naționale, marcând de 25 de ori, câștigând sub culorile Stelei în 1986 Cupa Campionilor Europeni (Liga Campionilor de azi).
Dacă n-ați ghicit despre cine este vorba, vă mai spun că este licențiat al Facultății de Stomatologie a UMF Tîrgu Mureș și de trei decenii locuiește în Franța.
Așa este, urmează un fragment de interviu preluat din liget.ro cu stomatologul, fotbalistul și antrenorul Bölöni László!

Cât de des veniți acasă?

Bölöni László: E absolut aleatoriu, de două sau de cinci ori pe an. Când se ivește ocazia. Asta reprezintă și cea mai mare problemă în viața mea de familie că niciodată nu puteam face planuri.
Szász Cs. Emese: Ce amintiri dragi aveți din Tîrgu Mureș?
Bölöni László: Am doar amintiri frumoase, chiar dacă uneori au fost și momente grele. Cu trecerea timpului, amintirile devin și mai frumoase.

Aveți locuri preferate?

Bölöni László: Unul dintre ele este fără doar și poate strada Köteles, pentru că acolo m-am născut (…) pentru că acolo e locuința mea și acolo locuiește soacra mea. Îmi place să mă plimb în Parcul Municipal. Și Platoul Cornești este un loc plăcut, acolo obișnuiesc să alerg. Mă aventurez cu plăcere și pe la Universitate.

Ce fel de copil a fost Bölöni László?

Bölöni László: Nu-mi aduc aminte, dar după cum se povestește nu am fost un copil neastâmpărat. Trebuia să învăț bine, asta e sigur. Dar dacă am fost copil cuminte? Mari prostii n-am făcut, nu-mi amintesc de bătăi răsunătoare, așa că nu puteam să fi fost copil rău!

 

Vă amintiți când ați tras pentru prima oară într-o minge?

Când s-a întâmplat cu exactitate nu-mi amintesc, dar înainte de asta cu certitudine a trebuit să mă ridic în picioare. La naștere am avut o minge lângă mine și de atunci nu m-a mai părăsit! Apoi dacă am dat imediat în ea cu piciorul sau nu, de asta nu-mi amintesc. Am în schimb o amintire, nu știu dacă e reală sau nu, sunt pe malul mării față-n față cu tatăl meu și între noi e o minge. Vreo doi ani trebuia să am pe atunci.

Ați început să jucați fotbal la Târnăveni…

Bölöni László: Da pentru că din cauza unor probleme locative ne-am mutat la Târnăveni, acolo locuia bunicul meu, el avea o casă mare și acolo am locuit până „m-am fotbăluit” înapoi! Aveam 17 ani când am revenit la Tîrgu Mureș. Pe vremea aceea, deja jucam la echipa de tineret și multe echipe îmi dădeau târcoale de la București până la Cluj, de la Constanța până la Ploiești, prin Brașov îi făceau curte mamei mele ca să-și lase fiul la ei. Nici vorbă. Fratele meu era deja student, unchiul meu era aici, așa că Tîrgu Mureșul avea cele mai mari șanse ca să o convingă pe mama. Și nu ASA a convins-o pe mama, ci fratele ei și fiul ei cel mare.

Pe terenul ASA ați ajuns fotbalist cunoscut…

Bölöni László: Amintirile sunt frumoase, ceea ce nu înseamnă că n-aș fi avut decât împliniri. Au fost și ani foarte grei, perioade grele, dar și minunate. Bineînțeles că omul vorbește cu mai multă plăcere despre perioada când i-a mers bine echipei. Pentru că pe atunci la Tîrgu Mureș a fost o echipă valoroasă, erau 5 – 6 jucători selecționați. Nu în același timp, desigur. Nagy Miki, Kiss Madocsa, Fazakas, Fanici și cu mine. Aceștia au fost anii când rezultatele au venit mai ușor, aveam antrenori excelenți și jucători excelenți. Poate că 4 – 5 sau chiar 7 ani a durat această perioadă. (…) Apoi au venit vremurile grele, când a trebuit să ne luptăm din greu ca să rămână echipa în prima ligă, dar până la urmă și acestea sunt amintiri frumoase.

 

… apoi ați cedat și v-ați legitimat la Steaua București.

Bölöni László: A fost o întâmplare. Esența întâmplării este că noul antrenor al Stelei, Halagian m-a căutat că are nevoie de mine. Tocmai atunci aveam operație la picior. M-au mai chemat la Steaua, dar am refuzat lejer mereu. Acum însă n-am putut să zic NU din prima, că exista un respect reciproc între noi. (…) mi-a fost rușine să-i zic „oh, lasă-mă cu Steaua”! (…) De rușine am ales tactica prin care să-l fac pe el să mă refuze. Am cerut o sumă ca să-l oblig să mă refuze. Și nu m-a refuzat. (…) și nu mi-a părut rău, desigur! (…) Am trăit niște ani la Steaua! Deși mie nu mi-a plăcut niciodată Steaua! Dacă am iubit vreo echipă bucureșteană, aia a fost Dinamo, căci acolo erau prietenii mei, la Steaua nu aveam pe nimeni. (…), dar am trăit niște momente pe care nu le-aș fi visat!…

O legendă urbană zice că soții Ceaușescu v-au interzis un timp să mai jucați.

Bölöni László: Interdicție de joc a existat, (…) dar din partea securității. Tocmai soții Ceaușescu au dezlegat interdicția pentru că eram și sunt în relații bune cu Valentin Ceaușescu. E un om inteligent, cu suflet bun, el m-a ajutat, căci așa este el. Știu că asta sună rău și poate duce la concluzii îngrozitoare, dar indiferent de astea susțin că este un om adevărat! Dacă eu în fotbal am întâlnit oameni valoroși atunci primul a fost antrenorul meu Bóné Tibor și al doilea Valentin Ceaușescu. (…)
Szász Cs. Emese: Această interdicție are legătură cu plecarea din țară în 1987?
Bölöni László: Eu sunt primul jucător român care a plecat în Occident ca să joace fotbal cu contract oficial, nu am fost refugiat! Un an, un an jumate am fost în Belgia. Apoi a venit Franța. (…) Anii au trecut… ultimul meu meci oficial cred că l-am jucat la vârsta de 38 sau 39 de ani.

Și ați devenit antrenor. Cum l-ați descoperit pe Ronaldo?

Bölöni László: Ronaldo fusese descoperit deja. El s-a născut în Madeira, de acolo l-au adus la Sporting Lisabona. Când aveam timp liber obișnuiam să mă aventurez pe la antrenamentele echipei de tineret și acolo am văzut un tânăr de care mi-a plăcut.(…) Acela a fost Ronaldo. Pe atunci el avea 16 ani. După primul antrenament am zis: băiatul ăsta nu mai pleacă, rămâne aici cu noi!

 

Cristiano Ronaldo înseamnă cea mai mare mândrie pentru carierea dvs. de antrenor?

Bölöni László: Sunt mândru de Ronaldo, dar vă spun, nu eu l-am descoperit pe câmp! La un moment dat am putut să-i ofer ajutor lui Ronaldo, am avut curajul să-mi asum riscul pe care probabil alt antrenor nu și l-ar fi asumat. L-am ajutat, l-am zorit, dar un astfel de talent mai devreme sau mai târziu tot s-ar fi arătat! În cazul lui, mai devreme.

În 2001 la preliminariile pentru Campionatul Mondial ați câștigat împotriva echipei Ungariei.

Bölöni László: E o amintire frumoasă pentru mine, m-am pregătit mult pentru partidă. Niciodată nu m-am pregătit atât pentru că a trebuit să demonstrez împotriva echipei maghiare. Har Domnului, am reușit! E o amintire frumoasă, deși nu au lipsit amenințările, învinuirile că aș fi trădător… Da, au fost amenințări. (…) La asta eu zic că oameni proști, ca să nu zic tembeli, sunt peste tot. E destul că mama a avut de suferit! (…) a fost dusă la spital. Apoi am câștigat și i-am telefonat. Când mi-a răspuns a început să înjure, că nu și-a dat seama că eu eram. Apoi mi-a zis că de două ore primește amenințări că îi vor incendia casa din cauza scorului pentru că au câștigat românii. Eu mă bucur că bunul Dumnezeu mi-a dat acest meci ca să pot demonstra că un ungur cinstit poate fi și un bun cetățean român.

De ce a fost atât de scurtă perioada de selecționer?

Bölöni László: Sunt mai multe explicații, dar nu le-am detaliat niciodată. Cert este că a fost o perioadă grea pentru mine. Familia a rămas în Franța.(…). Apoi au fost și probleme de politică sportivă. Nu eram sigur de postul meu. Mereu mi-a fost teamă că a doua zi nu voi mai avea de lucru. Acum nu mai mi-e frică, dar pe atunci mă temeam. Și atunci a venit și oferta din Occident pe care nu o puteam refuza nici din punct de vedere sportiv și nici financiar. Acestea m-au determinat în cele din urmă ca să renunț la antrenoriat la echipa națională.(…)

Ați fost și în țările arabe. Acolo ce v-a atras în afară de bani?

Bölöni László: Bineînțeles că nu fotbalul lor. Cred că pot recunoaște că primul motiv de atracție au fost banii. Aceste oferte se nimereau mereu tocmai atunci când dintr-un anumit motiv în Europa nu mergeau bine treburile. Nu puteam avansa și ar fi fost o tâmpenie ca să nu țin cont de o ofertă cu 6 -7 zerouri în coadă. După un timp însă nu doar partea financiară a fost importantă. În țările arabe fotbalul a cunoscut niște schimbări dinamice. Ca să te implici în asta nu înseamnă doar să fii acolo și să-ți placă, dar și înveți multe. (…) pentru că ei aduc cea mai bună tehnică în ceea ce privește analiza video, fiziologia și recuperarea. Sunt niște lucruri despre care aici în Europa nici nu auzisem până atunci. (…)

În continuarea interviului am putut afla că fostul fotbalist târgumureșean lucrează la o carte autobiografică. Avansează încet pentru că nu scrisul a fost meseria lui. Ajuns la o vârstă când omul reevaluează prioritățile, a înțeles că, dincolo de fotbal, adevăratele valori sunt oferite de viață. A venit vremea să le descopere.

A consemnat Erika MĂRGINEAN

Sursa: Szász Cs. Emese (2017)

Comentează cu Facebook
Adaugă la favorite Legătură permanentă.

Comentariile sunt închise.