Transportul în comun şi zâmbetul de socializare

Transportul în comun şi zâmbetul de socializare

Un vechi şi fidel cititor al nostru, poate cel mai vehement critic în acelaşi timp, ne-a mai trimis un mesaj. De astă dată e nemulţumit de transportul local pe care îl găseşte „dezastros” şi-şi  încheie mesajul ca de fiecare dată cu aceeaşi remarcă despre presă.

„buna ziua! transportul local din acest oras, pe zi ce trece este tot mai dezastros ! din pacate nimeni nu vede, nimeni nu scrie de adevaratele probleme din acest oras. atata timp cat presa este cumparata din banii publici, nu va drenaja (deranja) pe nimeni !

Nu e adevărat că nimeni nu vede cum e transportul local în oraş! Toţi care nu circulă cu automobilul personal văd câteva autobuze ceva mai noi decât majoritatea autobuzelor din parcul auto, mai văd şi un autocar alb ce transportă locuitorii în suburbia oraşului. Uneori mai vedem şi câte un exemplar mai vechi care …fumegă, sau chiar arde de-a binelea. Depinde de norocul fiecăruia.

Neavând pâinea şi cuţitul, cum s-ar zice, mă rezum  la a vă relata despre un caz petrecut într-un autobuz în judeţul vecin. Nu, nu în aşa – zisul şi existentul Ţinut al Bărsei şi nici în la fel de aşa -zisul şi existentul Ţinutul Secuiesc, ci în judeţul Sibiu.

Un băiat înăltuţ, de vreo 14 ani, îmbrăcat cu pantaloni „bermuda” , tricou şi un rucsăcel în spinare, cu ochelari cu multe dioptri şi cu un zâmbet larg pe faţă se urcă într-un autobuz. Se aşază când pe lângă unul,  când pe lângă altul sau o atinge uşor pe pasagera din faţă şi spune: „Bună, eu sunt Vasi.”..şi de aici are alte „cuvinte potrivite” pentru fiecare pasager. „Ce copil frumos aveţi”, „Cât sunteţi de frumoasă”, „Ce mai faceţi” şi aşa mai departe, până la următoarea staţie când la fel de zâmbitor, coboară şi se pierde în mulţime. Lasă în urmă un autobuz de oameni mestecând fiecare gândurile şi problemele lor în drum spre casă. Aceleaşi feţe posomorâte, blazate, cu ochii pironiţi pe geam, alţii schiţând trei cruci mici în mare viteză când trec pe lângă o biserică.

Dacă am încerca şi noi un astfel de experiment? Stresaţi de hoţii de buzunare, din reflex ne-am strânge mai tare poşeta la piept, ne-am feri buzunarele, uitând că la zâmbet se răspunde cu zâmbet.

EM

print
Share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.