“Actorul este un histrion al timpului prezent iar regizorul al timpului trecut”

  • Interviu cu actorul Companiei Liviu Rebreanu, Liviu Pancu

Livu Pancu este un nume cunoscut în peisajul vieții artistice mureșene. Actor, regizor, director de teatru, profesor, creator de festivaluri, Liviu Pancu se pregătește pentru premiera din 27 martie 2019 a spectacolului D’ale Carnavalului de I. L. Caragiale, în regia lui Adi Iclenzan, la Teatrul Național Târgu-Mureș. Pe Liviu Pancu spectatorii îl mai pot vedea în spectacolele Floor Covering (Terminal), Miss Libery. Ultimul Madrigal la New York, Portughezul, Școala Nevestelor.

Ai absolvit actoria la București, în 1991, o perioadă destul de tulbure din istoria post ’89. Cum a fost atunci, student fiind, într-un București care încerca să își regăsească reperele?
L.Pancu : Începuturile dorințelor mele de a urma Calea Teatrului au fost într-o episcopie, când la vremea aceea doream să mă fac preot. Perioada de dinainte de ’89 în relație cu ,,Divinitatea” a fost foarte complicată. Doream din tot sufletul să port flacăra vie a bunicului meu – preot, ce și-a dus convingerile până la sfârșitul vieții, în ciuda celor 16 ani de închisoare politică. Marea schimbare produsă în 1983-1984, când trebuia să iau o decizie importantă, obligat fiind de contextul social de atunci, în a-mi schimba în acte părinții biologici, m-a determinat să spun Stop! unui asemenea gest. Saltul de la preoție la actorie, singura apropiată sufletului meu, a fost doar inspirație și chemare de moment. Intrarea la IATC I.L.Caragiale București în perioada anilor ’80 aș caracteriza-o mai degrabă ca pe o competiție cu mine însumi decât cu cei 150 de candidați pe 3 locuri. Perioada post decembristă din punctul meu de vedere necesită o discuție mult mai amplă precum și o caracterizare sau relatare a sentimentelor unui tânăr artist din acel timp ce a trăit direct evenimentele din 1989. Absolvirea m-a surprins într-o dublă calitate prin angajarea la Teatrul Odeon și asistent al Doamnei Miriam Răducanu la UNATC.
Începuturile tale actoricești sunt legate de nume importante ale scenei românești: Sanda Manu, Ion Cojar, Miriam Răducanu, Ion Luchian, Alexander Hasvater, Cornel Todea. Cât de mult au contact experiențele avute cu acești artiști în cariera ta?
L.Pancu : Formarea unui actor este legată de ,,întâlniri” triplate de o muncă îndividuală în continuă depășire de sine. Sanda Manu, unul din pedagogii renumiți din lumea teatrului, m-a determinat să caut în locurile subtextului existenței umane, George Constantin, un monstru sacru al scenei românești, a dezvoltat spațiul siguranței regăsit în jocul unui copil, Soby Cech, cel care a insuflat continuu starea de veghe și curaj în actul mișcării și luptelor scenice iar pe Miriam Răducanu aș putea să o consider o magiciană șamanică a gestului și ritualului artistic în expresie. Cătălina Buzoianu, Ion Cojar, Ion Luchian, Alexander Hasvater, Cornel Todea au fost câțiva dintre regizorii cu care am avut bucuria să lucrez.
Ce te-a determinat să pleci din București și să te alături Companiei Liviu Rebreanu?
L.Pancu : S-a zvonit că Naționalul din Tîrgu-Mureș își dorea să devină o a doua Craiova, titlu de glorie în lumea teatrului românesc la acea vreme. Cert este că a fost deopotrivă destinul și alegerea mea!
La un momendat, regia a început să fie principala preocupare. Ce s-a întâmplat? Ce determină un actor să treacă de cealaltă parte a liniei, în ipostaza de regizor?
L.Pancu : Venirea în Tîrgu-Mureș a transformat multe în viața mea atât profesională cât și personală. Evenimentele multiple în care am fost implicat ca și activități paralele muncii mele din teatru, precum profesor cadru asociat UAT Tîrgu-Mureș, colaborarea cu Primăria Tîrgu-Mureș și înființarea în Cetate a Teatrului Scena dar și a Ordinului Cavalerilor Lup m-au determinat să caut și alte forme de expresie artistică decât cele ale unui actor. Așa că am urmat a doua facultate de regie de teatru, ce mi-a adus șansa ca postul de actor de atunci să fie transformat în regizor al Teatrului Național Tîrgu-Mureș. Montările de la Teatrul Scena și Teatrul Național m-au determinat să ofer publicului și această componentă de care sunt atras – regia de teatru.
Să vorbim puțin despre Caragiale și D’ale. Pare un text care te bântuie… Cum te raportezi tu la textele lui Caragiale?
L.Pancu : Consider ca este extraordinară șansa de a fi într-o viață artistică de 3 ori 3 ! Catindat și Arlechino în trei ipostaze total diferite. Dacă aș rămâne doar la Cargiale, în magia personajului Catindatul, aș începe cu spectacolul montat în regia regretatului mare om și pedagog de teatru Ion Cojar – Studioul Casandra București, apoi în regia marelui Grigore Gonța la Teatrul Național Tîrgu-Mureș și ultimul sub bagheta magică a incredibilului Silviu Purcărete la Teatrul Național Sibiu. Timpul prezent mă regăsește într-o nouă și fericită formulă pentru mine, tot în D’ale carnavalului dar de astă data în rolul lui Crăcănel – Mache Razachescu, în regia tânărului căutător de adevăr Adi Iclenzan. Apropierea de Caragiale am mai făcut-o prin spectacolul montat la Studio cu studenții anul IV de atunci, O noapte furtunoasă.
Care crezi că trebuie să fie principala calitate a unui actor ? Dar a unui regizor?
L.Pancu : Actorul, pentru mine, prin excelență esențializează natura umană și apoi o reprezintă iar regizorul își caută structuri în natura umană și apoi le confecționează. Așa că Actorul este un histrion al timpului prezent iar regizorul al timpului trecut.
Pe 27 martie 2019 este premiera cu D’ale carnavalului. Dacă ar fi să faci un promo pentru a convinge spectatorii să vină la teatru, cum ar suna acesta?
L.Pancu : Depinde dacă este de radio, TV sau presa scrisă !!!  ,,Miercuri, Mangafaua pleacă la Ploiești ! Tu, hai la teatru !”

Foto: Bereczky Sandor

Comentează cu Facebook