”Aveam 28 de ani…era momentul perfect pentru aventură”

Cu toții ne întrebăm dacă suntem fericiți, satisfăcuți și împliniți în direcția pe care o avem în viață. Se zice că viața este prea scurtă pentru a o trăi fără a avea o pasiune și prea lungă pentru a o trăi în mediocritate.

Bezsnei Andor Attila este un tânăr de 29 de ani, din comuna Aluniș, un tânăr care a înțeles că orice realizare măreață din această lume și din întreg Universul se realizează cu multă pasiune! Ca orice adolescent, a fost fascinat de motoare, încă de mic și de poveștile din jurul acestora. Prima ”întâlnire” cu o motocicletă a avut-o la vârsta de 14 ani și acesta a fost momentul când s-a ,,infectat” cu virusul denumit- motociclism.

”În ultimii ani am investit toată energia într-un vis de a construi o pensiune pe lângă ferma de bovine de carne pe care o dețineam împreună cu părinții, dar am ajuns la concluzia ca în situația actuală a țării nu prea merită să îmi investesc toate economiile în pensiunea respectivă și am decis să plec pentru  câteva luni într-o aventură cu motocicleta. Am început să mă documentez în această direcție și am ajuns la concluzia ca aș putea să fac mult mai mult…am avut resursele financiare, nu am familie încă și cel mai important, aveam 28 de ani…era momentul perfect!” își începe povestea tânărul.

R.: Care au fost primii pași după ce ai luat această decizie? Aveai nevoie de o motocicletă bună, multe acte…

B.A.: Pregătirea a început cu căutarea motocicletei cu care sa încep drumul…pe atunci aveam un motor sport-touring, un Honda CBR 1100 xx numit și Super Black Bird care nu prea era făcut pentru ture lungi, pe drumuri distruse. Așa că am optat pentru un Honda XRV 750 Africa Twin din 1996 pe carburație, care nu necesită prea multă atenție, nu este super sofisticat și pot să o repar și eu cu unelte simple. După motor și echiparea sa am întâmpinat probleme birocratice cu vizele pentru Iran și Pakistan…este o procedură destul de lungă și nu prea se găsesc informații pe internet în limba română, dar până la urmă am rezolvat și asta cu câteva drumuri la București. Iar în ultimul rând acte internaționale pentru motor de la ACR (Automobil Clubul Român)…aici a cam sărit siguranța…pentru că ACR are prețuri de 5-6 ori mai mari în comparație cu alte autocluburi din Europa. De exemplu, Carnetul de passage(un fel de pașaport pentru vehicule) în Germania costă 120 euro, în România 650 euro, un permis de conducere internațional în Germania este gratuit dacă ești înscris în autoclubul local, care costă 25 euro și cotizația anuala tot 25 euro. Aici permisul internațional costă 120 euro plus taxa de înscriere de 100 euro și cotizația anuală alți 100 de euro…așa că nici nu am plecat încă, dar aveam cheltuieli substanțiale.

R.: Ai pornit singur din România?

B.A.: Ca și însoțitor aveam un prieten care a venit cu mine până în Turcia, iar de acolo mai mult solo… dar din când în când mă întâlnesc cu alți călători, de exemplu chiar acum sunt în Tasmania cu un motociclist din Olanda și unul din Germania, cu care m-am intâlnit de 4 ori deja, prima dată în Pakistan, apoi în Indonezia și în Malaysia iar acum călătorim împreună prin Tasmania.

R.: Care sunt țările pe care le-ai parcurs până la această oră?

B.A.: România, Ungaria, Austria, Slovenia, Croația, Bosnia și Hertzegovina, Muntenegru, Albania, Macedonia, Grecia, Turcia, Georgia, Armenia, Iran, Pakistan, India, Nepal, Indonezia, Malaysia, Thailanda, Cambodgia și acum sunt în Australia.

R.: Ce urmează?

B.A.: Dacă totul merge cum am plănuit, în noiembrie o să părăsesc Australia spre America de Sud,  încerc sa ajung în cel mai sudic orășel, numit Ushuaia-El Fin Del Mundo, capătul lumii, iar de acolo încerc să ajung în Alaska și în America de Nord, dar asta va depinde deja de bugetul pe care o să îl mai am la dispoziție…

R.: Povestește-mi câteva întâmplări inedite de pe parcursul drumului.

B.A.: În Pakistan am avut escortă de poliție. În mod normal toată lumea care călătorește prin sudul Pakistanului are escortă, dar când eu traversam Balochistanul atunci erau alegerile și atmosfera era cam instabila…cu câteva zile înainte să ajung în Queatta (capitala statului Balochistan) a fost un atentat terorist cu 130 de victime iar eu am fost nevoit să stau în cort 2 nopți pe acoperișul stației de poliție. În Himalaya, în India, am reușit să trec de cel mai înalt pas montan, Kardung LA, cu cota 5600 m și chiar în vârf m-am întâlnit cu Adrian, un alt pasionat de motociclete, care călătorea prin Ladakh pe un Royal Enfield închiriat. După ce am trecut de Kardung LA, în Shok Valley mi-am ars ambreajul…Am așteptat 16 zile să îmi ajungă un kit nou, în 3-4 ore l-am schimbat și am plecat din nou la drum.

R.: Cât cheltuiești într-o țară?

B.A.: Costurile variază foarte mult…depinde în ce țara esti și care sunt pretențiile tale…eu de exemplu în Iran în 26 de zile am cheltuit cam 400 de euro în care era inclus și un cauciuc de 80 de euro. Iar aici în Australia o bere costă de la 5 euro în sus…În Asia dacă nu ai pretenții mari și te mulțumești să stai la hosteluri și case de oaspeți ieftine, și să mănânci streetfood atunci poți să ai un buget de 5-600 euro pe luna. În Europa am cheltuit aproximativ 900-1200 de euro, iar aici în Australia încă nu am făcut calcule, dar sunt aici de aproape o lună și am dat doar de 4 ori bani pe cazare. Stau la cort și folosesc aplicația couchsurfing, mâncare din supermarket și bere mai rar…

R.: Când ai plecat te-ai gândit la posibile pericole? Ai avut anumite temeri?

B.A.: Excluzând traficul haotic din Asia nu prea sunt pericole…nici în Pakistan nu mă simțeam în pericol deoarece ei nu au nicio treaba cu turiștii…și chiar dacă dau de belea…ce câștig au ei într-un călător pe motor din România…Îmi era frică, teamă de țânțarii care împrăștie diferite boli prin Asia, dar am scăpat…

R.: Pe când preconizezi să te întorci în țară?

B.A.: Acasă cred că ajung cam în 2020-2021, depinde cum pot să îmi drămuiesc banii pentru că transportul  motocicletei de pe un continent pe altul este cam scump…

R.: După această experiență, care e următorul plan?

B.A.: Acum pot spune că am un plan. Atunci când am plecat de acasă nu aveam. Acum pot afirma că am umblat lume și am văzut locuri frumoase, dar Transilvania chiar și azi este în top 5...așa că după ce ajung acasă am să înființez o firmă și am să ghidez excursii tip ADV pe motocicletă în Transilvania, mai ales în Carpați.

                                                                                 GRAMA IMOLA

Comentează cu Facebook