fbpx

Primul Muzeu al Poştaşilor din România, înfiinţat la Gorneşti

Primul Muzeu al Poştaşilor din România a fost înfiinţat în comuna Gorneşti, după ce diriginta Oficiului Poştal de aici, Anna Deak, a adunat de-a lungul carierei sale numeroase obiecte, documente şi fotografii, astfel încât a putut să redea cu fidelitate ce a însemnat viaţa de poştaş în trecut.

„Am avut ideea să fac un muzeu al poştaşilor ca să rămână în amintirea tuturor cum era pe vremuri Poşta Română. Eu lucrez de 30 de ani în Poştă şi, în acest timp, am tot adunat lucruri în ideea că poate voi mai avea nevoie de ele. Apoi când am văzut câte lucruri am adunat, mi-am spus să le arăt lumii. Acum, cu tehnologia modernă, nu ne mai scriem scrisori cum era pe vremuri. Ţin minte când eram copil cum aştepta bunica să primească o scrisoare de la băiatul din Armată. Acum scriem prin Messenger, SMS, dar nu mai scriem de mână. Eu sunt din Dumbrăvioara şi îmi amintesc de poştaşul de acolo şi cum îl întrebau fetele dacă nu cumva au primit vreo scrisoare”, a declarat, pentru AGERPRES, Anna Deak.



Ea adaugă că a avut ideea înfiinţării unui astfel de muzeu încă de când s-a angajat ca poştaş, iar mulţi s-au amuzat de această intenţie, crezând că nu prea ar avea ce să expună. Însă colecţia expusă în cadrul acestui muzeu are o multitudine de obiecte care s-au utilizat de-a lungul timpului în activitatea Poştei.

„În prima zi în care am intrat la Poştă mi-am zis că voi face un muzeu. Toată lumea se amuza fiindcă nu îşi închipuia că aş putea aduna materiale pentru un muzeu. Toţi credeau că va fi doar o bicicletă şi un poştaş şi cam atât. Ei bine, am adus aici inclusiv banca din sala publicului, aşa cum era atunci, masa şi tot aşa cum era. Apoi, cu suprindere, am aflat că în ţară nu mai există niciun muzeu al poştaşilor”, spune Anna Deak, bucuroasă că a reuşit amenajarea acestui muzeu în spaţiul Oficiului Poştal de la Gorneşti.



Astfel, în muzeul de la Gorneşti regăsim două manechine complet echipate cu uniforme de poştaş, mesele pe care se lucra, borderourile şi toate formularele care se completau la Poştă, precum şi reclame vechi la Loz în Plic şi la lozul pentru câştigarea unei Dacii sau ziarele şi revistele vremii.

„Uniformele de poştaşi sunt din anii ’70, din timpul comunismului, avem cutia poştală, locul de cartare a corespondenţei – se vede cum la fiecare sat era o poliţă. Se aducea lada cu scrisori, cu ziare, cu corespondenţa şi acolo se cartau şi erau puse la fiecare sat, aici sunt 9 sate care aparţin de Gorneşti. Aşa era pe vremuri. Avem lada care venea cu trenul, nu ştiu dacă vă mai amintiţi, dar după locomotivă primul vagon era Poşta. Şi atunci poştaşii mergeau şi ridicau lăzile, îmi amintesc când era zăpadă, acel vagon nu oprea la peron şi mergeam prin zăpadă mare să luăm corespondenţa, valorile, tot ce era necesar. Cele mai vechi obiecte din muzeu sunt telefonul, cerneala, ştampilele, actele sunt din ’64, registrele sunt de atunci, totul era manual înregistrat, avem şi bancnotele vechi. Tot ce vedeţi aici se folosea, începând cu cântarul, pe care erau cântărite coletele, se înregistrau manual toate operaţiunile, timbrele – exact cum le-am expus, exact aşa se vindeau. Totul este autentic. Avem şi ziarele vechi, cum e Scânteia, ziarele în limba maghiară, Revista Fotbal, Revista Cinema, aici se plătea taxa Radio-TV, avem formularele de atunci. Prin Poştă se făcea absolut tot”, explică Anna Deak.



De asemenea, ea subliniază că şi echipamentele celor doi poştaşi – o femeie şi un bărbat – cămaşa, cravata, costumul, chipiul, dar şi geanta şi bicicleta expuse, toate sunt autentice.

„Geanta e din piele şi e foarte rezistentă, a fost purtată atâţia ani şi poate fi folosită în continuare. Cu bicicleta aceasta poştaşul umbla prin sate. Acum a plecat la ceruri, dar ne-a lăsat ca amintire bicicleta lui. Pot să spun că m-am născut în Poştă, fiindcă mama era diriginte la Poşta din Dumbrăvioara – atunci Poşta era împreună cu Telefoanele. Şcoala e lângă oficiul poştal şi în fiecare pauză mergeam la Poştă, la mama, la serviciu. Vedeam tot ce făcea, îmi plăcea enorm cum ştampila şi acum, după 30 de ani de meserie, eu încă nu pot să imit acel sunet. Avea un sunet extraordinar”, îşi aminteşte Anna Deak.



Diriginta Oficiului Poştal din Gorneşti spune că prin obiectele expuse în muzeu a dorit să lase o amintire, să nu lase să se piardă aceste lucruri extrem de valoroase.

„Eu vreau să rămână aşa cum ţin eu minte, în copilăria mea. Copiii sunt încântaţi de ce văd, îşi fac atenţi părinţii asupra a ceea ce avem aici. Avem şi un tablou cu foşti poştaşi, avem fotografii de la postaşul nostru din 1967. Sus se vede poştaşul care era angajat la noi, jos e cel de la Dumbrăvioara, aici este echipa – diriginta, poştaşii şi telefonistele. Mai avem lampa, două cutii poştale cu tot cu chei, nişte chei frumos lucrate, totul este funcţional. Avem atâtea amintiri… totul era ceva deosebit. Priviţi, pe un plic erau aplicate două ştampile, una se punea pe o parte din timbru, să nu poată fi refolosit, iar a doua la loc vizibil, astfel încât să se vadă data. Mai avem legile din ’64, ’66 – unele valabile şi astăzi, dar le avem pe toate. Acum normele, legile şi tot ce ţine de regulamente vin prin e-mail, înainte veneau tipărite pe hârtie. Am rămas impresionată fiindcă unii colegi din ţară, auzind că dorim să facem un muzeu, au trimis tot felul de lucruri. Mi-e dor de vremurile acelea, eram ca o familie, atunci eram prieteni, ne bucuram toţi atunci când venea o scrisoare de la cineva de departe, când vedeam bucuria din ochii destinatarului”, a mai relatat Anna Deak.


Acum Agnes Demeter lucrează ca poştaş la Gorneşti, are peste 15 ani de când bate pe bicicletă satele din comună, şi spune că este încântată de modul în care Muzeul Poştaşilor arată viaţa pe care angajaţii din acest sistem o aveau şi, pe alocuri, încă o mai au.

„Am adunat lucrurile, oamenii admiră acum, cei mai în vârstă îşi amintesc, cei tineri văd doar aici. Eu lucrez de 15 ani ca poştaş, e o meserie frumoasă când lucrezi cu oamenii, dar nu e uşoară. Iarna merg mai mult pe lângă bicicletă, vara e cald, iar când plouă de asemenea e destul de dificil. Fac cel puţin 10 kilometri pe bicicletă, alerg toată ziua, sunt nouă sate. E dificil, fiindcă satele sunt răsfirate”, a spus poştaşul. AGERPRES

Comentează cu Facebook
Punctul

FREE
VIEW