Minciunile prezidenţiabile

titi dalalauUn principiu de bază al logicii spune că dacă ceva nu merge, încearcă să faci altceva. Totuşi, noi românii, din 1989 încoace, votăm cam aceleaşi partide socialiste şi liberale deşi e foarte clar că lucrurile nu merg cum am vrea noi, cetăţenii de rând ai ţării, să meargă. Iar, conform sondajelor, vom vota tot aşa…
Pe de altă parte, alegerile se dovedesc din nou hilare, în sensul caragialesc al cuvântului.
Astfel, o candidată a anunţat că doreşte „o Românie a oamenilor care merg zâmbind pe stradă”. Îmi şi închipui toţii românii mergând cu zâmbetul pe buze pe stradă datorită binelui atotprezent care va domina România în următorii cinci ani… Şi, desigur, acest bine îl vor realiza politicienii noştri…
Apoi, singurul om din România care și-a numit formațiunea politică după propriul său nume e destul de „perspicace” pentru a posta pe site-ul propriului partid ştiri negative despre el, preluate de la unele ziare din ţară! În plus, este „foarte singur că voi câştiga! În facultate am învăţat statistica, eram destul de tocilar până să vină Revoluţia”.
Desigur, merită amintit şi proiectul unui fost prim-ministru care doreşte să facă din România a şaptea putere a Europei! Desigur, cu toţii dorim asta! De ce nu prima putere? Dar, deocamdată suntem ultima din UE.
Oricum, cel mai „tare” slogan de campanie e „bună pentru România”, de-a dreptul tragi-comic, un mesaj la limita vulgarităţii prin care o tipă îmbrăcată cu o fustă mini pare că doreşte să atragă „puşti de 20 de ani cu fantezii”, după cum spunea un analist publicitar. Şi e şi ea un candidat al României, care reprezintă într-un fel sau altul ţara.
Actualul şef de guvern îşi promovează imaginea folosindu-se de mesaje naţionaliste şi unele care fac apel la sentimentele religioase ale românilor, ţinând să ne informeze că soarele va răsări în ţara noastră odată cu alegerea sa în fruntea statului şi că el va deschide drumul spre marea unire a românilor!
Şi exemplele ar putea continua, la fel de penibile şi necredibile, dar spaţiul editorialistic este limitat. Politicienii aceştia sunt ca nişte actori care recită nişte slogane în care nici ei nu cred, nişte slogane adeseori imposibil de aplicat în realitate. În plus, o mare parte dintre ei sunt acuzaţi în diferite dosare penale aflate pe rolul instanţelor de judecată. Astfel de oameni sunt cei care ne propun să-i alegem…
Titi DÃLÃLÃU

print

Share