«

»

Plugarul sau Pogăniciul, cel mai spectaculos obicei de Paşte şi pe Valea Gurghiului, de domeniul trecutului

Plugarul sau Pogăniciul, cel mai spectaculos şi mai popular obicei de Paşte şi pe Valea Gurghiului, care era o recompensă pentru cel care a ieşit primul la arat, a rămas doar amintire, după ce satul mureşean a suferit transformări radicale.

Obiceiul Plugarului sau Pogăniciului era larg răspândit în satele de pe Valea Gurghiului – Ibăneşti Pădure, Tireu (comuna Ibăneşti), Adrian, Caşva (comuna Gurghiu), Jabeniţa -, avea anumite specificităţi în fiecare dintre aceste sate, însă rolul principal îl avea întotdeauna primul sătean care ieşea la arat în primăvară.

În satul Adrian, „plugarul” era înconjurat de feciori încă din biserică, în timpul slujbei religioase, pentru a nu urca în turn pentru a trage clopotele şi astfel să scape de obligaţiile care îi revin, adică să dea de băut şi de mâncat feciorilor din sat. Dacă plugarul nu reuşea să tragă clopotele, după slujbă acesta era aruncat în apă, după care se încingea cheful, pe cheltuiala acestuia.

În Ibăneşti-Pădure şi Tireu, plugarul ieşea primul din Biserică, după slujba religioasă, înconjura satul în fugă, timp în care alţi trei tineri încercau să îl prindă. În cazul în care plugarul era prins pe drum şi nu reuşea să ajungă la biserică înaintea urmăritorilor şi să tragă clopotele, era bun de plată. Acesta era obligat să plătească băutură pentru feciorii din sat, precum şi muzicanţii angajaţi pentru petrecerea care urmează fugăritului. Dacă însă cei trei feciori nu îl prindeau pe drum, aceştia suportau cheltuiala cu petrecerea.

La fel se întâmplă şi în Caşva şi Jabeniţa, unde plugarul era aruncat în „taina popii”, adică locul în care apa e cea mai adâncă. Bătrânii spun că dacă plugarul era aruncat în apă, anul agrar urma să fie îmbelşugat.

Singurul obicei de acest gen care se păstrează, cu nuanţe puţin diferite, este „Fugăritul Pogăniciului” în satul Sânmihau de Pădure (comuna Beica de Jos).

Udatul fetelor este un obicei larg răspândit, preluat de la maghiari, şi este practicat de copii, dar şi de unii adulţi, iar cu timpul, de la udatul cu apă s-a ajuns la udatul cu parfum.

AGERPRES

print

Share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.