Să-i dăm o mini vacanţă lui Dumnezeu

20160709_202854La un an de la tragedia petrecută la „Colectiv”constat cu amărăciune că nimic pe lumea asta nu ne mişcă îndeajuns pentru a schimba ceva. Uităm prea multe şi prea repede. Prea ne-am obişnuit să lăsăm totul în grija lui Doamne-Doamne! Suntem prea ocupaţi ca smalţul să arate bine, să fim buni români, buni maghiari, să facem cruci trecând pe lângă biserici, chiar dacă suntem la volan,  ori să ne dăm mai catolici decât papa. În rest, ce-o vrea Dumnezeu!

Oare nu se satură şi el să fie de serviciu într-una?

Ce ar fi să-i acordăm o mini vacanţă şi lui Dumnezeu şi să încercăm să ne păzim singuri de „doamne fereşte”, învăţând din greşelile trecutului?

La patru decenii aproape de la marele cutremur-şi „cizma italiană” se scutură tot mai des şi tot mai tare şi nici nu-i aşa departe de noi-mai sunt multe zeci de blocuri cu buline! Cât vor mai rezista? După o vară secetoasă cum a plouat un pic şi s-au umflat râurile au inundat aceleaşi case ce au fost reconstruite…mirare:  tot în calea apelor! Parcă vedem aceleaşi imagini reluate la nesfârşit: case inundate, gata să se dărâme, câte o babuşcă salvată cu greu din cocioaba inundată, alţii care tocmai atunci au de făcut plimbarea de sănătate că se filmează. Şi încă n-au fost alunecările de teren! Dar copacii se mută cu pădurile peste hotare!

Nepăsare criminală la tot pasul!

Ia să vedem, de câte ori aţi semnat fişele de protecţia muncii, câte patru-cinci deodată, sau pe tot anul chiar, pe considerentul că vi s-a mai explicat la angajare şi  de atunci nu s-a schimbat nimic?

De câte ori v-aţi uitat cu groază la nişte meseriaşi pe acoperiş, ori stând  pe bordura balconului, la etajul patru, trăgând din ţigară şi aşteptând ca patronul să cadă la înţelegere cu locatarul?

Dar căţărându-se pe schele, fără nicio protecţie? Dacă pică? Păi dacă n-a avut zile?!

Revenind la imaginile înfiorătoare, de la Colectiv, pe care nu le pot uita, vă puteţi imagina ce simt oamenii aceia care şi-au pierdut copiii acolo? Sau cei care au supravieţuit ştiind că au scăpat doar pentru că au avut norocul de a fi ajuns la timp în occident? Am învăţat oare ceva din acel accident?

Sunteţi pregătiţi? În caz de incendiu cum procedaţi?

Când aţi schimbat ultima oară extinctorul din scara blocului? Nu-i aşa că e prins bine pe perete, de un deceniu şi ceva, pe un suport închis cu lacăt, ca să nu vi-l salte fiind de metal şi roşu atractiv pe deasupra! Că grătarul de la intrare a mai dispărut, deşi era negru. Păi, dacă era de metal?!

Aş fi vrut să pot scrie ceva mai optimist…dar în noaptea asta când unii îşi plâng morţii, altceva nu-mi vine în minte!

Erika MĂRGINEAN

print

Share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.