Nepotul baronului Kemény János: ”Am luptat pentru onoarea bunicului meu!”

Știrea săptămânii se referă la hotărârea definitivă și irevocabilă  a Tribunalului Județean Prahova privind câștigarea dreptului de proprietate  asupra unui teren de 57 de hectare din Ideciul de Jos de către moștenitorii baronului Kemény János. Ca să aflăm detalii despre acest proces, am stat de vorbă cu nepotul baronului, Nagy Kemény Géza.

Reporter: Ați câștigat pentru a doua oară, de data asta se pare că definitiv!

Nagy Kemény Géza: Am câștigat a doua oară în instanță, vreau să cred că de data asta definitiv! După cinci amânări, în 28 iulie 2020, Tribunalul Județean Prahova s-a pronunțat și a dispus reconstituirea dreptului nostru de proprietate asupra terenului de 57 de hectare. E hotărâre irevocabilă!

Reporter: Asta însemnând…?

Nagy Kemény Géza: …că Tribunalul a obligat Comisia de Fond Funciar Ideciu de Jos și Direcția Silvică Mureș la punerea noastră în posesie.

Reporter: Ați câștigat a doua oară în instanță…

Nagy Kemény Géza: Comisia Județeană Mureș pentru stabilirea dreptului de proprietate  privată asupra terenurilor a solicitat revizuirea primei hotărâri definitive, sugerând că ar avea documente noi din care ar reieși că pădurea nu ar fi fost confiscată  odată cu naționalizarea din 1948, ci înainte de asta, întrebați un avocat dacă n-ați auzit de ”casbi”. (Casa  de Administrare și Supraveghere a Bunurilor Inamice. N.red. ). Ceea ce nu este adevărat!

Reporter:  Pronunțarea hotărârii din 28 iulie dovedește că ați avut dreptate!

Nagy Kemény Géza: Am știut întotdeuana că avem dreptate, un om ca bunicul meu, un om de cultură, care a slujit cu devotament locul unde a trăit, indiferent de cum s-ar fi numit la un moment dat, nu putea să fie dușmanul statului român!

Reporter: Această hotărâre reconfirmă și situația juridică a celorlalte bunuri redobândite?

Nagy Kemény Géza: În urma proceselor câștigate definitiv am putut intra în posesia castelului de la Brâncovenești, în septembrie 2014, precum și a pădurii de 3000 de hectare, dar redobândirea efectivă a majorității proprietăților forestiere n-a avut loc.

Reporter: Acum vă aflați la Castel, vom povesti și despre asta, dar am înțeles că locuiți în chirie…

Nagy Kemény Géza: Da, locuiesc în cabana de vânătoare a bunicului meu, la Gălăoaia. De 13 ani plătesc chirie în propria mea cabană! N-am câștigat procesul și sunt nevoit să cumpăr , stau în chirie până ce se face intabularea pentru cooperativa din Deda, care este proprietar!…Cabana se află la picioarele Scaunului Domnului. Înainte de Covid veneau turiști…

Reporter: Să ne vorbiți, vă rog,  despre bunicul dumneavoastră, baronul Kemény Janos!

Nagy Kemény Géza: Bunicul meu s-a născut în America, în Pittsburgh, în 1903. Tatăl lui a emigrat în America unde a lucrat ca funcționar, dar a decedat de tânăr și văduva lui, Ida Mitchel cu copiii a venit în Ardeal, la rudele soțului. El a studiat la Aiud, Cluj după care a urmat studii universitare la Viena, pe care le-a întrerupt când l-a moștenit pe unchiul său care nu avea copii. Așa a intrat în posesia castelului la Brâncovenești. S-a însurat cu fata unui arheolog englez care  făcea săpături arhelogice în Grecia, unde a cunoscut-o pe viitoarea mea bunică, Augusta Paton. Se întâmpla în 1923, iar din 1926 au găzduit la castel întâlnirea anuală a tinerilor scriitori din Ardeal.

Reporter: Și astfel am ajuns din nou la Castel. Locul unde la masa de beton din curte se întâlneau scriitorii sași, maghiari, români, sau chiar evrei.

Nagy Kemény Géza: Așa este. Un spirit democratic de excepție, un om deosebit își ajuta semenii. Nu a uitat că a fost un om sărac și a ajutat acolo unde a fost nevoie de el. Numele lui se leagă de înființarea Teatrului Evreiesc din Cluj, a organizat Teatrul  Național din Cluj, din Târgu Mureș, a fost ba director de teatru la Cluj, ba dramaturg la Târgu Mureș, bibliotecar la teatrul Studio din Târgu Mureș, redactor  la reviste până la pensionare. A scris nuvele, romane, poezii și a fotografiat mult.  

Reporter: Ați amintit de prietenia bunicului cu dr. Petru Groza…

Nagy Kemény Géza: Da, am atașat la dosar, printre altele și scrisorile pe care le-am  găsit din corespondența bunicului cu dr. Petru Groza, prim ministrul României  în 1945 – 46, ca dovadă că un astfel de om nu putea fi dușmanul țării.

Reporter: Revenind la câștigarea  procesului…

Nagy Kemény Géza: Nu atât pentru păduri, terenuri, că la vârsta mea, nu mai contează, dar am luptat pentru onoarea bunicului meu! Un om de cultură, mecena, scriitor și devotat țării!

A consemnat Erika MĂRGINEAN

Comentează cu Facebook