Vernisajul expozitiei “Jurnal de Bord”

În 13 noiembrie de la ora 19 va avea loc vernisajul expoziției Jurnal de Bord, la Palatul Culturii din Târgu Mureș. Jurnalul de Bord este călătoria celui care nu vrea să piardă visul. Nu vrea să şi-l piardă şi nu vrea să vi-l pierdeţi nici dumneavoastră. E un soi de ancoră celestă din braţele căreia răzbate arborele navei îmbrăcat în cele mai darnice întinderi de vele albe, scrobite pe rând de sare, albastru, verde, delfini, pescăruşi şi stuf, impregnate reverenţios în amestecuri de mirodenii dulci acrişoare de tamarin şi nucşoară, iuţi în simţiri de muştar şi chimen şi mângâiate pe rând de mâinile acelora pe care îi ve-ţi cunoaşte mai târziu în chipurile matelotului, a docherului capabil de admiraţie, a navigatorului cu sens, a magului marii şi a familiei lui, a barcagiului smerit în tunică albastră, a măreţului Poseidon, a pisicii pe punte, a ştiucii hrăpăreţe, şi ale artistului.
Pentru că ceea ce ne propune şi reuşeşte Levente Csatlos este un dialog plastic bine chibzuit în toată jucăuşenia lui dintre Mitul eternei reîntoarceri a lui Eliade şi Rădăcinile cerului a lui Romain Gary. În felul acesta penelul se transformă într-un Axis Mundi care ne reaminteşte perpetuu de importanţa visului şi a naşterii miturilor ca trăire internă şi legătură cu spaţiul şi timpul sacru şi nu ca explicaţie profană. A poveştii. A nevoii de poveste ca leagăn al sufletului. A simţirii, a bucuriei, a sensului fără căutarea unui scop anume, ci a unui drum străbătut cu vitalitatea celui care nu a uitat să-şi acorde privilegiul uimirii şi zâmbetul cald al descoperirii, a speranţei, a jocului fără de care oricare ar fi descoperirile noastre ar rămâne mute, oarbe şi surde în faţa propriilor ochi, incapabile de daruire şi veşnic condamnate la non-visare.
Ţara din mijlocul Câmpiei Trestiei este locul unde Levente şi-a pus sufletul în palme pentru dumneavoastră. Pânzele lui. Acolo unde totul se întâmplă trăit simţit într-u visarea şi bucuria voastră. Este locul unde materia perfect cristalizată a dat naştere basmelor mării, ale navigatorilor, civilizaţiilor care s-au succedat pe rând în slujba umanităţii, brăzdând întinderile de apă în ambarcaţiunile alakalufilor, minoicilor, vikingilor, veneţienilor, sau în simple bărci ale unor prea umili pescari. Şi a mai dat naştere la ceva. La foarte multă mulţumire. Şi admiraţie. Rarisim sentiment. Pentru că această expoziţie e închinată vouă, Mării şi Vieţii în general, presărată cu mult umor pictat printr-o pisică în trei culori care mai apare hai-hui pe pânze gata-gata să răstoarne borcane cu vopseluri, a răului de mare a unora dintre dumneavoastră perfect explicitat de cantitatea de rom din cabină, a peştişorilor rujaţi uşor bezmetici, sau a ştiucii fucsia.
E un joc. E un joc serios, aşa cum vă spuneam. E o invitaţie. E constelaţia velei. E acasă la el şi acasă în întregul Univers.

Comentează cu Facebook
Adaugă la favorite Legătură permanentă.

Comentariile sunt închise.